O lume în derivă - război, raţionalizare şi inflaţie 

1979 parcă a fost un an apocaliptic pentru lumea islamică, dar şi pentru occident! Revoluţia Islamică din Iran, Criza Ostaticilor, venirea lui Saddam Hussein la putere în Irak, invadarea Afganistanului de către forţele militare ale Uniunii Sovietice şi criza petrolieră ce a dus la o criză energetică în Statele Unite ale Americii şi în Europa de Vest. 

În septembrie 1980 a pornit războiul dintre Irakul lui Saddam şi Iranul lui Khomeini ce a dus la atacuri chimice şi genocid. America, Franţa, Marea Britanie, dar şi Uniunea Sovietică, sprijineau Irakul deoarece Saddam era considerat un lider rezonabil datorită caracterului său secular, fiind la polul opus faţă de fanaticul Khomeini care voia califat mondial.  

Cozile de maşini la benzinării ce aveau afişe pe care scria "NO OIL", "SORRY, NO GAS" sau "PUMPS CLOSED" par să fie amintiri demult uitate de americani. Toate se petreceau într-o America demoralizată de pierderea catastrofală a Războiului din Vietnam, cu o populaţie a cărei încredere în politicieni era în scădere după scandalul Watergate şi demisia lui Richard Nixon din funcţia de preşedinte.

La fel cum fac politicienii europeni şi americani care îi îndeamnă pe cetăţenii de rând să reducă consumul de apă şi electricitate,  Jimmy Carter i-a încurajat pe cetăţenii americani să facă tot ce pot pentru a reduce consumul de energie în 1979.

El instalase deja panouri solare de încălzire a rezervorului de apă pe acoperişul Casei Albe şi o sobă pe lemne în interior. 

Din arhivele ABC13, acest clip este dintr-un reportaj de ştiri ce a fost difuzat pe 3 iulie 1979. Benzina costa 8 cenţi galonul, dar locuitorii din Houston, Texas, trebuiau să-şi aştepte rândul la coadă pentru a obţine benzină.  

Între timp, CIA gestionau două crize în paralel - eliberarea celor 52 de ostatici americani de la Ambasada SUA din Teheran, şi Operaţiunea Cyclone pentru finanţarea şi aprovizionarea cu arme a mujahedinilor din Afganistan pentru a se apăra de sovietici. 

Afganistanul era ca Ucraina în anii 80. Americanii nu puteau să-i lase pe sovietici să cucerească Afganistanul care avea o poziţie strategică avantajoasă şi să permită expansiunea comunismului în Asia, mai ales după ce au pierdut Vietnamul de Sud, Laos şi Cambodgia în anii 70. 

Statele Unite nu voiau să intre în război direct cu Uniunea Sovietică - ar fi însemnat declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial! Însă trebuiau să facă ceva pentru a-şi recupera respectul pierdut în faţa lumii după episodul tragic din Vietnam. 

Cu se se aseamănă America din anii 2000-2020 cu cea din anii 1960-1980? 

America din anii 2000 seamănă cu cea din anii 1960.

Statele Unite, sub administraţia preşedintelui George W.Bush jr., au desfăşurat două războaie îndelungate în Afganistan (din 2001 până în 2021) şi în Irak (din 2003 până în 2017) ca urmare a atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, comise de gruparea teroristă al-Qaida pe pământ american.

Din 2001 până în 2021, Războiul împotriva Terorii a costat America în jur de 8 trilioane de dolari. 

Mult mai mult decât a costat Războiul împotriva Drogurilor, declanşat de preşedintele Richard Nixon în 1971 (1 trilion de dolari). 

Războiul din Afganistan a durat cu 5 luni mai mult decât Războiul din Vietnam şi a costat 2,3 trilioane de dolari. 

În privinţa Războiului din Vietnam, americanii s-au implicat din 1955 în favoarea Vietnamului de Sud printr-un război proxy cu Vietnamul comunist de Nord condus de Ho Chi Minh, dar în 1964,ca urmare a Incidentului din Golful Tonkin, Lyndon B. Johnson a trimis trupele americane şi a ordonat bombardamentele cu napalm asupra ţintelor comuniste. 

Războiul din Vietnam a costat 1 trilion dolari (după inflaţia din 2019) , iar SUA au extins operaţiunile în Laos şi Cambodgia pentru a combate expansiunea comunismului în Asia de Sud-Est. În cazul războaielor de la începutul secolului 21, problema a fost mult mai gravă fiind vorba de un terorism global, combătut în mod asimetric. 

Înainte ca Bush să atace Irakul în 2003 pentru a-l răsturna pe dictatorul Saddam Hussein de la putere pentru presupusele acuzaţii de deţinerea de arme chimice şi legăturile cu al-Qaida,  din ianuarie până în aprilie, s-a confruntat cu cel mai mare protest anti-război din istorie  - 36 milioane de oameni au ieşit în stradă. 

Pe 15 octombrie 1969, 15 milioane de americani au ieşit să protesteze pentru încetarea bombardamentellor asupra Vietnamului şi revenirea soldaţilor americani acasă. 

Bush a reuşit să-l răstoarne pe Saddam Hussein de la putere, dar s-a lovit de revoltele şi conflictele sectariene. Insurgenţii irakieni se dovedeau a fi inamici la fel de aprigi ca soldaţii din Vietcong. 

În ce priveşte anii 2010, aceştia se aseamănă cu anii 1970 - Barack Obama, un Jimmy Carter mai de succes, a avut mai multe succese pe plan intern,  fiind astfel reales, dar s-a confruntat cu o situaţie catastrofală pe plan extern.

Dacă Jimmy Carter a avut numai probleme cu Iranul şi Nicaragua, Obama a avut de-a face cu întreaga lume arabă ce a devenit un butoi de pulbere. Sprijinirea activiştilor şi rebelilor împotriva unor dictatori n-a făcut decât să înrăutăţească situaţia, rezultând răzmeriţe şi o scurtă perioadă de conducere a Frăţiei Musulmane în Egipt, războaie civile în Siria,  Yemen şi Libia, şi apariţia unei grupări teroriste numită Daesh, cunoscută şi ca Statul Islamic al Siriei şi Irakului ce a provocat teroare în lumea musulmană prin persecuţii şi execuţii îngrozitoare, precum şi valuri de migraţii spre Europa. Aproximativ 5 milioane de sirieni şi irakieni au fugit din calea războaielor civile şi terorii, şi au fost găzduiţi de Uniunea Europeană. 

Donald Trump este un veritabil Richard Nixon din anii 2010, la fel de corupt, conservator şi demagog. Dar spre deosebire de Trump, Nixon era puţin mai liberal în anumite chestiuni, precum cele de mediu şi de progresul medicinei. 

Trump este oarecum răspunzător în mod direct pentru retragerea trupelor americane şi revenirea talibanilor la conducere în Afganistan în 2021 după Acordul de la Doha din 2020. Proasta gestionare a evacuării cetăţenilor americani din aeroportul de la Kabul a căzut în mâinile lui Biden, la fel cum avea să răspundă Gerard Ford pentru căderea Saigonului în 1975 în mâinile nord-vietnamezilor comunişti, şi asta după cum a încheiat Nixon Acordurile de Pace de la Paris din 1973.  

Visul american a fost reinterpretat. America a încetat să mai fie "cuminte"!

Şi-ar fi imaginat un fermier american de la 1900 că  femeile vor purta blugi, se vor tatua, îşi vor pune piercing în nas şi îşi vor face frizuri punk 80 ani mai târziu? 

Contracultura anilor 60 a schimbat definitiv America, luând naştere diferite subculturi, precum mişcarea hippie.

Muzica, arta şi cinematografia oglindeau societatea reală a oamenilor de rând - o America tulburată ce asculta tot mai mult pop, disco, rock şi heavy-metal, genuri muzicale tot mai zgomotoase, acompaniate de dansuri care anterior erau considerate "obscene". 

Tensiunile sociale larg răspândite s-au dezvoltat în privinţa sexualităţii umane, drepturilor femeilor, autoritatea instituţiilor, drepturile oamenilor de culoare, drogurilor şi protejării mediului. 

Filmele americane din anii 70-80 deveneau tot mai vulgare şi mai violente, actorii foloseau expresia F**K YOU, nu mai jucau roluri de gangsteri americani îmbrăcaţi elegant la costum, ci în huligani îmbrăcaţi în geci de piele, şi în loc de pistoale, foloseau arme de asalt, iar actriţele îşi arătau sânii fără ruşine în secvenţe necenzurate de sex. Exact ce vedem prin Apocalypse Now, Mad Max, Godfather, Scarface, Terminator, Taxi Driver, Alien, Rocky, Shining, Blade Runner sau Full Metal Jacket. 

Totodată, îşi făceau apariţia filmele cu supereroi americani care salvau planeta sau chiar galaxia şi spaţiul-timp, de la Star Wars, Superman, Batman şi Indiana Jones la Back to the Future şi Ghostbusters. Filmele cu acţiune şi comedie vulgară erau mai urmărite decât cele romantice. 

Dintr-o dată, sloganul "Make Love, Not War", nu mai avea popularitatea pe care o avusese în anii 60. 

Asta a fost rezultatul a două decenii de război în Vietnam. America nu mai era deloc "cuminte" aşa cum fusese în anii 50-60. 

Cultural, America din cea de-a doua jumătate a secolului 20 era mai anarhică în comparaţie cu prima. Americanii care au trăit în anii 1900-1950, de ar trăi în anii 1960-1990, n-ar recunoaşte deloc ţara în care s-au născut. 

Astăzi, un american de rând greu mai poate fi şocat după ce a văzut o multitudine de filme cu supereroi şi cu zombies, s-a jucat anual Call of Duty, a făcut rate la bancă pentru a cumpăra anual un iPhone,  a văzut-o pe Lady Gaga îmbrăcată într-o rochie din carne de vită crudă la TV şi a ascutat melodia Anaconda cu Nicky Minaj ce pune accent pe partea dorsală pentru a efectua un dans.

Şi totuşi, lumea de azi este mult mai corectă politic decât cea din anii 70-80. Chiar dacă încă există discriminare, homosexualii şi persoanele de culoare au mai multe drepturi decât generaţiile anterioare, şi femeile au funcţii de conducere în companii private sau în guvernarea statelor. 

Americanii votează cu "înţeleptul satului". Ce urmează? 

Ar fi avut o reacţie ca atunci când vedem un film din seria Purge în care societatea o ia razna, economia consumeristă şi stilul de viaţă devin decadente,  tradiţionalismul şi religia sunt abandonate,  şi începe anarhia pe plan cultural.

Ce fac americanii conservatori pentru a rezolva crizele pe plan cultural, social şi economic, precum şi tensiunile pe plan extern?

Votează un preşedinte din Generaţia Măreaţă, un bărbat născut în 1911 în Illinois ce avea 4 ani la începutul Primului Război Mondial şi juca ca actor în filme cu cimpanzeul Bonzo după al Doilea Război Mondial. 

Un bărbat din Generaţia Măreaţă trebuia să rezolve problemele tinerilor generaţiei MTV, dar şi plângerile baby-boomerilor legate de inflaţie, de contracararea expansiunii comuniste şi de problema că nu mai ştiau cum să-şi educe odraslele.   

La 69 ani, Ronald Reagan a devenit cel mai bătrân preşedinte american din istorie. Însă, era foarte plin de energie şi asta s-a văzut la dezbaterile televizate. În contrast, Jimmy Carter era la capătul puterilor, chiar dacă era mai tânăr. 

50.8% dintre americanii care s-au dus la vot pe 4 noiembrie 1980 l-au ales pe Ronald Reagan drept liderul provenţial care să-i scoată din criză. Iar discursul de la inaugurare a transmis un mesaj puternic şi motivant pentru populaţia Statelor Unite, pentru restul lumii, dar mai ales, pentru duşmanii democraţiei.

"Mai presus de toate, trebuie să conştientizăm că nicio armă din arsenalele lumii nu este atât de formidabilă ca voinţa şi curajul moral al bărbaţilor şi femeilor libere".

"În această criză actuală, guvernul nu este soluţia la problema noastră; guvernul este problema".

"În ceea ce priveşte duşmanii libertăţii, cei care sunt potenţiali adversari, li se va aminti că pacea este cea mai înaltă aspiraţie a poporului american. Vom negocia pentru ea, ne vom sacrifica pentru ea; nu ne vom preda, nici acum, nici vreodată".

"Bolile economice de care suferim [...] vor dispărea pentru că noi, americanii, avem acum capacitatea, aşa cum am avut-o în trecut, de a face tot ce trebuie făcut pentru a menţine acest ultim şi cel mai mare bastion al libertăţii".

"A pune America înapoi la muncă înseamnă a-i pune pe toţi americanii înapoi la muncă. Încheierea inflaţiei înseamnă a-i elibera pe toţi americanii de teroarea costurilor fugitive ale vieţii. Toţi trebuie să participe la munca productivă a acestui „nou început” şi toţi trebuie să participe la bogăţia unei economii reînviate. Cu idealismul şi corectitudinea, care sunt nucleul sistemului nostru şi puterea noastră, putem avea o America puternică şi prosperă"

Secvenţa introductivă din povestea jocului video Call of Duty Black Ops: Cold War le arată celor mai tineri cum era atmosfera începutului anilor 80

Jimmy Carter, în colectivul american, nu a fost considerat un preşedinte performant. Deşi a semnat Acordurile de la Camp David şi un nou tratat cu Uniunea Sovietică privind limitarea armelor strategice, mandatul său a fost marcat de incidente neplăcute - Revoluţia Sandinistă din Nicaragua, Revoluţia Islamică din Iran, Criza Petrolieră, Stagflaţia, Accidentul de la Three Mile Island care ar fi dus la o catastrofă nucleară în America,  Criza Ostaticilor, Invazia Sovietică a Afganistanului. 

Jimmy Carter a reacţionat dur la invazia sovietică prin impunerea unui embargo pe cerealele din Uniunea Sovietică şi boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova din 1980.

Poate că va fi cel mai cunoscut preşedinte american din Univers în cazul în care discul de aur de pe Voyager (o capsulă a timpului trimisă dincolo de Sistemul Solar), pe care este tipărit un mesaj de-al său, va fi descoperit cândva de o civilizaţie extraterestră. 

Dar pentru americani a fost unul dintre cei mai slabi preşedinţi. 

Şansele de a fi reales i-au fost spulberate după ce din ianuarie 1980 a izbucnit o recesiune cauzată de creşterea ratei fondurilor federale ce a atins un maxim de 20% pentru a combate inflaţia. 

Pentru economia americană a fost un dezastru. Şomajul a crescut la 7,5% în mai 1980. 

A fost cea mai severă recesiune de după Marea Depresiune Economică din anii 1929 şi 1933, pe lângă sistarea aprovizionării globale cu petrol şi creşterea preţului la benzină cauzate de revoluţia din Iran. 

SUA, Canada, Germania de Vest, Italia, Japonia şi Regatul Unit şi-au înăsprit politicile monetare prin creşterea ratelor dobânzilor pentru a controla inflaţia.  Inflaţia a fost urmată de o scurtă perioadă de creştere economică, apoi de o contracţie din iulie 1981. 

Aşa că a venit timpul ca majoritatea americanilor conservatori să-l voteze pe candidatul republican Ronald Reagan...actorul. 

După ce recesiunea din 1980 s-a reaprins în primul său an de mandat, Reagan a luat măsuri decisive care să-i favorizeze doar pe cei bogaţi, lucru care a determinat pe segmentul democrat al populaţie să-l considere "insensibil" la nevoile cetăţenilor de rând. 

Deşi era nepopulară, programul Reaganeconomics (politicile economice promovate de Reagan) a dat roade.

Era cunoscută drept economia ofertei, economia vodoo sau de scurgere (Trickle-down economics) de către oponenţii democraţi, în vreme ce republicanii o numeau economie de piaţă liberă. 

Reagan spera că prin tăierea taxelor, reducerea impozitelor pe venit şi pe profit, companiile private puteau să se dezvolte şi să acorde salarii mai mari angajaţilor. Americanii nu mai trebuiau să depindă de ajutoarele federale sau de serviciile sociale, ci puteau deveni independenţi financiari şi se puteau îmbogăţi prin a-şi crea întreprinderi. Preşedintele încerca să le dea libertate economică mai multă cetăţenilor şi să-şi gestioneze cum vor veniturile şi profitul. 

Dacă patronii vor avea mai mulţi bani, şi angajaţii vor avea mai mulţi bani! Aşa suna teoretic. 

Social-liberalii şi democraţii de stânga critică şi azi modelul trickle down economics, spunând că tăierea taxelor nu-i va determina pe patroni să acorde salarii mai mari angajaţilor, ci doar îi va îmbogăţi mai mult, având în vedere că depinde de fiecare companie privată cum vrea să-şi plătească angajaţii. 

Oricum, Reagan a avut patru realizări de succes

1. a redus cheltuielile guvernamentale

2. a redus impozitul federal pe venit şi pe profit 

3. a redus reglementările guvernamentale

4. a redus inflaţia prin strângerea rezervelor de bani 

Stagflaţia a luat sfârşit, PIB-ul a crescut şi o revoluţie antreprenorială a avut loc în următorul deceniu.

Economia de piaţă, explicată pe limbajul lui Reagan 

Tehnologia digitală a luat amploare. 

Pe 12 august 1981, Microsoft a lansat MS-DOS, primul sistem de operare vândut la scară largă pentru calculatoare personale. 

La 1 octombrie, Sony a lansat primul CD-Player când Japonia importa către America o serie de produse - oţel, automobile, electronice, iar Reagan era un bun prieten cu Yasuhiro Nakasone, premierul Japoniei între 1982 şi 1987. Cu toaste astea, Senatul a votat în 1985 pentru o rezoluţie care să condamne practicile comerciale ale Japoniei ca fiind nedrepte şi a cerut lui Reagan să reducă importurile japoneze.  

În 1983 au fost vândute primele modele de telefoane mobile - Motorola DynaTAC 8000X. 

În 1984, Apple a introdus pe piaţă primul calculator personal cu adevăra modern - Macintosh 128K. 

În 1985,  jocuri video ca Super Mario Bros erau în vogă. 

Presat să contracareze deficitul cauzat de recesiune, Reagan a făcut şi compromisuri - a fost de acord să crească impozitul pe profit în 1982, dar a refuzat să majoreze impozitul pe venit. 

Apoi, Reagan a crescut cheltuielile pentru apărare pentru a provoca Uniunea Sovietică la o nouă cursă a înarmării. Nu pentru a se pregăti de război, ci pentru a o falimenta economic. 

Iar în decembrie 1982, recesiunea din America a luat sfârşit. Avea să înceapă o lungă perioadă de prosperitate economică pentru Statele Unite, un boom economic ce avea să dureze până în 2008, cu mici întreruperi cauzate de recesiunile de scurtă durată din 1990 şi în 2001 care au dus la pierderi de locuri de muncă, dar cu impact limitat. 

America şi-a revenit! Şi de atunci, trăieşte şi retrăieşte anii 80. Pentru estul socialist avea să urmeze apocalipsa economică - raţionalizare, cozile la magazinele alimentare, pâîne vândută pe cartelă, penele de curent tot mai frecvente, frigul din apartamentele comuniste - toate acestea aveau să definească anii 80 în lagărul socialist. 

E prea devreme ca Joe Biden să fie comparat cu Ronald Reagan pe plan economic. Reagan economisea banii, Biden îi cheltuieşte 

La fel ca şi Ronald Reagan, Joe Biden a fost ales într-un moment de criză. Singurele diferenţe sunt că:

-Joe Biden este democrat spre deosebire de Ronald Reagan care era republican

-Joe Biden a devenit preşedintele Statelor Unite la 78 ani, Ronald Reagan a devenit preşedinte la 69 ani. 

Dar amândoi s-au lovit de inflaţie. Reagan a avut de-a face cu o inflaţie provocată de criza petrolieră, Biden cu o inflaţie provocată de pandemie şi blocajul economic ca urmare a restricţiilor la nivel global, pe lângă criza semiconductorilor şi criza materiilor prime. 

Amândoi au promis că vor salva economia Americii. 

Doar că Reagan a ales calea conservatoare de a reduce cheltuielile guvernamentale şi de a reduce impozitele pe venit, şi pentru asta a fost catalogat ca insensibil faţă de oamenii de rând care au dus-o tot mai rău între anii 1981 şi 1982. 

Joe Biden a realizat un plan progresist de 3,8 trilioane de dolari pentru recuperarea economiei americane de după pandemie, protejarea mediului, modernizarea infrastructurii, dar este acuzat de republicani că iroseşte prea mulţi bani, şi că metodele sale social-liberale au contribuit la creşterea taxelor şi impozitelor, deci şi a inflaţiei. 

Reagan a reuşit să salveze economia americană şi au urmat peste două decenii de prosperitate până în 2008.

Rămâne de văzut dacă planul lui Joe Biden va da roade. 

Cert e că 81 de milioane de americani şi-au pus speranţele într-un bărbat care în curând va împlini 80 ani, născut în Scranton, Pennsylvania, chiar în toiul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Reagan a fost actor în timp ce Biden a fost politician de profesie. 

Reagan şi Biden, prea bătrâni pentru a fi preşedinţi?

Şi Joe Biden şi Ronald Reagan au fost controversaţi din cauza vârstei înaintate. Oponenţii liberali îl arătau pe Reagan ca pe un preşedinte uituc în parodii precum SNL sau Spitting Image. Însă Reagan a fost diagnosticat cu boala Alzheimer după ce a încheiat preşedinţia. 

A avut o sănătate de fier în ciuda vârstei şi a unei tentative de asasinare, şi a avut discernământ în deciziile luate. Rezultatele se văd în anii 1989 şi 1991 - căderea Uniunii Sovietice. 

Poate că nu a anticipat că unii dintre mujahedini vor deveni talibani sau terorişti al-Qaida, adică inamicii de mâine ai Americii. Însă Statele Unite şi-au urmat mereu interesele şi în Al Doilea Război Mondial s-au aliat cu Uniunea Sovietică pentru a învinge inamici mai periculoşi, precum Germania Nazistă. 

Despre Joe Biden, conservatorii spun că este senil şi că suferă de demenţă ca urmare a unor gafe comise în timp ce era filmat. 

Totuşi, medicii spun despre Biden că este sănătos şi apt pentru a fi preşedinte. Nu este uşor să conduci o ţară ca America în vreme de pandemie, inflaţie şi război. 

Pandemia de HIV/SIDA  vs Pandemia de SARS-CoV-2 

Pe 5 iunie 1981 a izbucnit o pandemie mortală pentru cei care practică sexul neprotejat şi de pe urma căreia au fost infectaţi 113 milioane de oameni, iar dintre aceştia, au murit peste 40 milioane  până în prezent. Dintre victime, 700.000 au fost americani.

Reagan a luptat cu ferocitate împotriva traficului cu cocaină din SUA, dar a rămas tăcut câţiva ani în privinţa pandemiei de HIV-SIDA din anii 80.

Abia în 1987 a înfiinţat o comisie pemtru combaterea pandemiei.

Joe Biden a reacţionat mai rapid în combaterea pandemiei de SARS-CoV-2/ COVID-19 faţă de predecesorul său. 

Reagan, mai preocupat de droguri decât de epidemia de HIV/SIDA

A obligat populaţia americană să poarte mască de protecţie pe durata restricţiilor şi a încurat-o să se vaccineze.

Pandemia a provocat peste 6 milioane de decese raportate la nivel global. 62% din populaţia globală s-a vaccinat împotriva coronavirusului după ce multe companii din domeniul biotehnologiei au depus eforturi şi au investit sume uriaşe de bani pentru a salva economia globală şi stilul modern de viaţă.

Infectarea cu HIV poate fi prevenită prin anticoncepţionale şi evitarea contactului sexual cu cei infectaţi. Infecţia poate fi tratabilă şi decesul poate fi amânat.

SARS-CoV-2 se răspândea pe cale aeriană şi putea duce rapid către deces, de aceea s-au investit mai multe resurse la nivel global pentru stoparea pandemiei. 

De aceea, Joe Biden a fost mai decisiv în combaterea pandemiei de SARS-CoV-2 decât Reagan care nu era interesat de problema unei boli cu transmitere sexuală. 

Vieţile a milioane de americani au fost salvate mulţumită vaccinului Pfizer produs de BioNtech. Peste 1 milion de americani au murit de COVID-19 din cauza indiferenţei lui Donald Trump care le recomanda americanilor să îşi injecteze dezinfectat ca tratament împotriva coronavirusului.

Reagan a fost parodiat constant în serialul britanic cu păpuşi Spitting Image, şi nici Margaret Thatcher nu a fost cruţată fiind cea mai criticată pentru privatizarea companiilor de stat, reducerea cheltuielilor guvernamentale şi diminuarea puterii sindicatelor, fiind şi ea o anticomunistă convinsă ca Reagan. 

Biden a salvat America de agravarea pandemiei de coronavirus. Astăzi, toţi americanii pot să iasă afară din casă fără să poarte măşti sanitare. 

Dar va putea Biden să salveze economia americană şi să învingă cel mai dur adversar al democraţiei americane? 

Cum scăpăm de "Bătăuşul de la Răsărit" ? 

În anii 80 părea că Sfârşitul Lumii era iminent. Relaţiile dintre americani şi sovietici se înrăutăţeau, iar orientul mijlociu a devenit un butoi de pulbere, gata să declanşeze cel de-al Treilea Război Mondial. Armaghedonul avea să aibă loc în anii 80, iar în anul 2000 urma Judecata de Apoi. 

Asta o spunea Leland Jensen în 1978, liderul unui cult apocaliptic Baha'i din Montana cu 150 de adepţi, care a prevestit începutul holocaustului nuclear în 1980, urmat de două decenii de conflict, iar totul avea să se încheie cu instaurarea Împărăţiei Cerurilor pe Pământ în anul 2000. Şi-a pus adepţii să construiască adăposturi anti-nucleare, dar când profeţia sa nu s-a adeverit, adepţii l-au părăsit, iar el a ajuns caz de studiu pentru Disonanţă cognitivă.

Pentru a încheia Războiul Rece, Ronald Reagan s-a folosit de doctrina care îi poartă numele pentru a diminua influenţa sovietică la nivel global  - SUA au furnizat ajutor deschis şi sub acoperire gherilelor şi mişcărilor de rezistenţă anticomuniste într-un efort de a îndepărta guvernele prosovietice comuniste din Africa, Asia şi America Latină.  

I-a invitat pe mujahedini la Casa Albă pentru a continua Operaţiunea Cyclone pentru aprovizionarea şi înarmarea Afganistanului în lupta împotriva invaziei sovietice. 

A finanţat gruparea de gherilă CONTRAS pentru a înlătura regimul marxist din Nicaragua. 

Voia ca Europa de Est să fie eliberată de sub controlul Uniunii Sovietice, iar în 1987, într-un discurs ţinut la Berlin, a strigat - Domnule Gorbaciov, dărâmaţi acest zid!, făcând referire la Zidul Berlinului construit din 1961 şi la cortina de fier ce împărţise Europa în două din 1946. 

În 1983, a propus Iniţiativa de Apărare Strategică (cunoscută şi ca Programul Războiul Stelelor), un sistem de apărare antirachetă lansat pe orbita planetei, menit să protejeze Statele Unite şi aliaţii ei de rachetele balistice intercontinentale ale sovieticilor, şi pentru a pune capăt doctrinei de Distrugere M.A.D. (Distrugere reciprocă asigurară). 

SUA nu au realizat niciodată acest proiect, dar a fost suficient să-i sperie pe sovietici încât să cheltuiască şi mai mult pe înarmare până au intrat în faliment. De altfel, sistemul după model soclalist era deja în declin. 

Între anii 1969 şi 1979 a fost cea mai bună perioadă pentru a fi comunist. Pe oricare părinte sau bunic pe care îl întrebaţi în care perioadă din epoca comunistă a dus-o cel mai bine, o să răspundă că în anii 70. 

De altfel, nord-vietnamezii au câştigat războiul împotriva SUA, China începea să se liberalizeze după moartea lui Mao Zedong şi îngheţarea relaţiilor cu URSS, nivelul de trai creştea la limita decenţei în România şi în alte state est-europene ca urmare a procesului de industrializare şi colectivizării care au dus la numeroase victime. 

Dar în anii 1980, situaţia economică s-a înrăutăţit. Pentru că America avea nevoie de o nouă piaţă de desfacere, a ales Europa de Est, şi a ştiut să-şi facă publicitate formidabilă prin seriale TV ca Dallas. Est-europenii îşi doreau un stil de viaţă consumerist ca în Occident, şi în 1989, au ieşit în stradă să răstoarne regimurile comuniste. România sub Ceauşescu a fost cea mai afectată de falimentul blocului socialist, şi fiind cea mai izolată, drept urmare, a trecut prin cea mai sângeroasă revoluţie.

Reagan a avut relaţii tensiona cu Leonid Brejnev la începutul mandatului prezidenţial. Brejnev conducea Uniunea Sovietică cu o mână de fier din 1964 şi a sprijinit gherilele comuniste din Vietnamul de Nord împotriva americanilor cu bani, provizii şi armament, de altfel, a trimis şi 3.000 de militari sovietici în vreme ce KGB le ofereau informaţii.

Dar în 1969, prietenia cu China s-a stricat după conflictul de la graniţa sino-sovietică. Brejnev a ales să semneze tratate de limitare a armelor nucleare strategice cu SUA. 

Dar pe 24 decembrie 1979, a ordonat invadarea şi bombardarea Afganistanului pentru a sprijini partidul comunist împotriva mujahedinilor. 

Sovieticii au ieşit înfrânţi, umiliţi şi faliţi după 10 ani de război în Afganistan, bătuţi de nişte trupe de mujahedini care erau finanţaţi şi înarmaţi de SUA.

Economia a intrat în declin din 1971, începând epoca stagnării sovietice, o perioadă caracterizată prin decalaj tehnologic faţă de Occident. SUA au câştigat cursa spaţială şi părea să câştige şi cursa înarmării şi competiţia economică. Plus că stilul de viaţă occidental era mai atractiv. 

Sănătatea lui Brejnev s-a înrăutăţit, iar în în 1982 a murit ca urmare unui atac de cord. A fost urmat de Iuri Andropov care a stat la conducere până în 1984.

Războiul Rece dintre SUA şi URSS s-a intensificat. Însă URSS era în plină criză economică. La 15 luni după preluarea puterii, Andropov a murit de insuficienţă renală. 

L-a urmat Constantin Cernenko care şi el avea probleme grave de sănătate. Colapsul economic al Uniunii Sovietice era iminent, iar el n-a făcut decât să boicoteze  Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984 prin a nu permite sovieticilor şi est-europenilor să participe (România a participat). 

A murit în 1985 din cauza problemelor hepatice, pulmonare şi cardiace. 

Ronald Reagan a început să glumească când a primit vestea morţii al celui de-al treilea lider sovietic în primul său mandat prezidenţial:

„Cum ar trebui să ajung undeva la pace cu ruşii dacă ei continuă să moară în timpul mandatului meu?” 

Temerile de holocaustul nuclear au crescut însă la începutul anilor 80.  În 1983, Comandamentul European al SUA a efectuat exerciţiul Able Archer şi rachetele nucleare strategice Pershing II au fost aduse pe continent. 

Armata sovietică s-a mobilizat şi s-a pregătit  pentru un contraatac coordona şi plasarea în alertă maximă a armelor nucleare şi a aeronavelor staţionate în statele Pactului de la Varşovia, Germania de Est şi Polonia. După finalizarea exerciţiului NATO la 10 zile, tensiunile au încetat.

În 1979, o eroare de computer NORAD şi o alarmă falsă din septembrie 1983 ar fi putut duce la un război nuclear devastator. 

În al doilea caz, ofiţerul sovietic Stanislav Petrov a observat că alarma falsă indica lansarea unor rachete balistice intercontinentale americane, LGM-30 Minuteman, asupra Uniunii Sovietice. Dar ofiţerul a realizat că era o alarmă falsă şi a refuzat să raporteze mai departe conducerii pentru a da undă verde unei riposte nucleare.

În final, în 1985, Mihail Gorbaciov a devenit noul lider al Uniunii Sovietice, şi fiind reformator, relaţiile cu SUA s-au îmbunătăţit. Uniunea Sovietică a dat faliment şi s-a prăbuşit în 1991,  rezultând 15 state suverane, Zidul Berlinului a fost demolat, Germania s-a reunificat, statele din Europa de Est au trecut la democraţie,  iar Războiul Rece a luat sfârşit...până în 2014. 

S-ar putea spune că Primul Război Rece s-a terminat cu bine, fără a evolua într-un Război Cald.

În 1984 a apărut acest clip muzical în care Reagan şi Cernenko se luau la bătaie într-un ring, fiind în joc soarta planetei , deşi în realitate,   liderul sovietic era grav bolnav şi avea de combătut un colaps economic pentru a reprezenta o ameninţare. 

În cazul Războiului din Ucraina, Federaţia Rusă nici nu se poate compara cu Uniunea Sovietică, fiind un stat oligarhic, condus de o mafie şi de securitate. 

Dacă Reagan era un republican anticomunist convins, Biden este un democrat globalist ce se opune total autoritarismului şi îşi doreşte la fel ca şi Reagan ca fiecare ţară să fie suverană şi să nu fie controlată de o putere agresoare ca Rusia împotriva voinţei populaţiilor. 

Ucraina ar putea deveni cel mai costisitor război proxy din istoria SUA - până azi, America i-a oferit un pachet de 1 miliard de dolari pentru ajutor, i-a livrat armament anti-tanc şi anti-aerian, precum şi sistemele HIMARS.

Cu cât războiul se va prelungi, cu atât mai repede Rusia va fi secătuită de resurse şi de militari, şi va pierde, ba chiar va intra într-un colaps economic mai catastrofal. Uniunea Sovietică şi-a luat umilinţă de la nişte luptători echipaţi rudimentar cu haine de evul mediu şi cu arme americane, acum închipuiţi-vă ce o aşteaptă pe Rusia care a invadat o ţară mult mai bine pregătită militar care este sprijinită şi aprovizionată de toate statele occidentale. 

Întreg occidentul a sancţionat Rusia într-un act fără precedent, chiar cu riscul înrăutăţirii relaţiilor economice şi sistării livrării cu gaz rusesc ce alimenta o bună parte din infrastructura Europei. 

Biden a declarat că este dispus să apere militar şi Taiwan de agresiunea Republicii Populare Chineze, cu riscul ca relaţiile economice şi comerciale cu cel mai mare producător global şi consumatorii de produse ieftine "made in China" să aibă de suferit. 

Rusia este încă un pericol, încă are capacitatea de a declanşa un război nuclear şi nu trebuie să fie subestimată, însă dacă administraţia lui Biden dă dovadă de pricepere, în 2030, Occidentul ar putea trăi o nouă epocă de prosperitate, iar problemele din anii 2020-2022 vor deveni doar amintiri urâte şi grele încercări care ne-au călit. 

Aşa cum a fost şi în 1991 după colapsul Uniunii Sovietice când Europa de Est gusta din fructul libertăţii, iar Occidentul intrase într-o nouă epocă de prosperitate, la 10 ani după ce exista teama că democraţia, capitalismul şi civilizaţia occidentală au eşuat, şi că socialismul sovietic avea să triumfe. 

Occidentalii chiar credeau în anii 1979-1981 că "sfârşitul lumii" se apropie, că acesta era sfârşitul capitalismului, şi până la urmă, "sfârşitul lumii" a venit în anii  1989-1991  doar pentru sovietici şi regimurile comuniste din Europa de Est care au provocat suferinţă oamenilor de 45 ani. 

Istoria se repetă, însă trebuie să avem grijă să repetăm mai degrabă faptele de succes ale înaintaşilor noştri, iar din greşeli să tragem învăţăminte.