AFP: Georgia, un coridor energetic nesigur

"Nu mai putem spune că Georgia este astăzi o ţară de tranzit sigură", a declarat Suzanne Nies, specialist în energie la Institutul francez de relaţii internaţionale (Ifri).

Georgia este situată între Azerbaidjan şi Turcia, o poziţie strategică care i-a permis să găzduiască un nou coridor energetic spre Occident, evitând Rusia la nord şi Iranul la sud.

Două oleoducte şi un gazoduct, controlate de compania British Petroleum, au punct de pornire portul Baku de la Marea Caspică şi traversează Georgia. Una dintre conducte duce spre portul georgian Soupsa de la Marea Neagră iar celelalte două traversează Turcia.

China anunţă că va reduce numărul de ecranizări ale filmelor americane

Război comercial SUA-China. Chinezii anunță majorarea tarifelor la 125%

UE şi-a stabilit drept prioritate reducerea dependenţei de gazele naturale ruse, îndreptându-şi atenţia spre resursele naturale ale ţărilor din bazinul caspic şi din Asia Centrală.

Aceste regiuni ar putea aproviziona viitorul gazoduct paneuroepan Nabucco care ar trebui să devină operaţional în 2013 şi care va avea drept punct de plecare graniţa turco-georgiană.

"Am asistat la un fel de restabilire a controlului Rusiei asupra acestor regiuni şi am depăşit puţin faza în care credeam că europenii şi Statele Unite pot avea acces aici independent de voinţa Rusiei", a adăugat Nies.

Experţii din cadrul International Crisis Group au apreciat, într-un prim bilanţ al conflictului ruso-georgian, că "acesta va servi intereselor Rusiei dacă Georgia încetează să mai fie un coridor cheie de tranzit energetic".

"Atacurile şi ocuparea porturilor georgiene (în special Poti) care adăpostesc terminale petroliere, situate departe de conflictul din Osetia de Sud, pot sugera faptul că Moscova cel puţin a profitat de situaţie", apreciază aceştia.

Criza "accentuează pur şi simplu nevoia de diversificare a rutelor de aprovizionare", a declarat Simon Wardell, un analist londonez din sectorul petrolier. Acest fapt contează pentru Europa, dar şi pentru, de exemplu, Azerbaidjan care ar putea utiliza mai mult gazoductele ruse sau apela la Iran.

După construirea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan, inaugurat în 2006 şi care transportă peste unu la sută din oferta mondială de petrol brut până în portul turcesc Ceyhan, "toată lumea era conştientă de riscuri, deoarece existase deja un conflict în Georgia", a adăugat el.

De altfel, acest oleoduct nu a funcţionat în ultimele săptămâni, deoarece a fost vizat de un atentat comis la 5 august pe teritoriul turc şi revendicat de rebelii separatişti kurzi.

Margarita Pirovska, analist în cadrul Agenţiei internaţionale pentru energie (AIE), subliniază, de asemenea, că astfel de tensiuni persistă de mult timp în regiune. "Nabucco rămâne un proiect interesant deoarece pieţele europene vor avea mare nevoie de gaz în următorii ani", a declarat aceasta.

Construit de compania austriacă OMV, cea ungară MOL, română Transgaz, bulgară Bulgargaz, turcă Botas şi germană RWE, gazoductul Nabucco va transporta gaz spre Austria traversând Turcia şi statele balcanice pe o lungime de 3.300 de kilometri.

"Acest gazoduct are nevoie de 30 de miliarde de metri cubi de gaz. Azerbaidjan a promis patru miliarde de metri cubi, în timp ce Turkmenistanul şi-a vândut deja de patru ori resursele", a subliniat Suzanne Nies, precizând că o mare parte din resursele acestui stat din Asia Centrală au fost deja vândute Rusiei.