Răzvan Munteanu, analist politică externă, preşedinte CEIA (Chamber of Excellence in International Affairs), a explicat, pentru MEDIAFAX, începuturile conflictului între Israel şi Fâşia Gaza, precum şi mizele celor doi actori.
R: Cum a început conflictul? Care sunt rădăcinile lui şi cum „au crescut”?
Răzvan Munteanu, analist politică externă: Majoritatea conflictelor prezente ale Orientului Mijlociu îşi au rădăcina în modalitatea defectuoasă prin care marile puteri au gestionat destrămarea Imperiului Otoman la finele Primului Război Mondial. Franţa şi Marea Britanie, în speţă, au trasat graniţele actualelor state fără a ţine cont de clivajele etnice sau sectare. Spre exemplu, Irakul lui Saddam Hussein a fost condus de elita sunnită, deşi ţara era majoritar şiită. Atât aceştia cât şi kurzii au fost marginalizaţi până la înlăturarea regimului dictatorial, iar când alegerile au fost organizate liber, şiiţii au preluat puterea, marginalizând la rândul lor etnicii sunniţi şi cei kurzi. Astfel de clivaje sunt prezente în multe state din regiune. Un alt exemplu este Siria lui Bashar al Assad, care este condusă de minoritatea alawită.
Întorcându-ne la finele Primului Război Mondial, administrarea Palestinei a revenit Marii Britanii, însă comunitatea internaţională de la acea vreme îi mandatase pe britanici să găsească soluţia constituirii unui cămin al evreilor. Din nefericire, în multe părţi ale Europei sentimentele antisemite erau în creştere, iar fuga acestora de persecuţiile de pe bătrânul continent i-a adus în Palestina, sub protectorat britanic. La începutul secolului trecut, acest teritoriu era populat cu precădere de palestinieni, evreii fiind un grup minoritar, dar existent. Evident, că pe fondul celor amintite mai sus, numărul evreilor a început să crească constant în perioada interbelică.
R: Care a fost situaţia după Război?
Sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi trauma produsă de Holocaust îi convinge pe evrei de necesitatea constituirii propriului stat, iar exodul acestora către Orientul Mijlociu continuă să crească. Trebuie să menţionăm că extremismul şi antisemitesmul încă nu dispăruseră în Europa. În 1947, Organizaţia Naţiunilor Unite decide împărţirea teritoriului în două state, unul evreu iar altul palestinian, în timp ce Ierusalimul ar fi avut statut special. Evreii acceptă acest scenariu care este respins însă cu vehemenţă de către majoritatea arabilor.
R: Proclamarea statului Israel. Ce rol au jucat Statele Unite?
R. Munteanu: Cu toate acestea, un an mai târziu, odată cu retragerea britanică, şi profitând de puterea militară constituită, evreii proclamă statul Israel în 1948. Un rol important în derularea acestor evenimente l-au avut Statele Unite, care atât ca urmare a intereselor regionale, a valorilor iudeo-creştine ce au stat la baza constituirii Vestului cât şi ca urmare a lobbyului puternic evreiesc în Washington, au susţinut procesul de constituire al statului Israel. Ceilalţi actori regionali, ţările musulmane cu excepţia Turciei, s-au opus înfiinţării statului Israel, cu atât mai mult cu cât ideologii precum panislamismul sau panarabismul urmau a se dezvolta. Inevitabil, o serie de războaie au luat naştere, printre care amintesc: războiul arabo-israelian (1948-1949), Războiul de Şase Zile (1967) şi Războiul de Yom Kippur (1972).
În toate acestea, graţie superiorităţii militare, Israel a ieşit învingător, ocupând teritorii, dintre care apoi s-a retras, cum este Gaza sau Peninsula Sinai, sau nu, aşa cum sunt Înălţimile Golan sau Cisiordania.
R: Şi pentru că tot vorbim despre securitate, ce acorduri de pace există?
R. Munteanu: În 1979 au loc acordurile de pace dintre Israel şi Egipt, respectiv Israel şi Iordania, acorduri care sunt funcţionale şi astăzi, realizând arhitectura de securitate regională. Sigur, Primăvara Arabă şi ascensiunea Frăţiei Musulmane în Egipt ridicase semne de întrebare privind viitorul relaţiei Cairo-Tel Aviv, însă în cele din urmă nu au avut loc evenimente semnificative, asta şi pentru că Frăţia a fost înlăturată în cele din urmă.
R: Apariţia în peisaj a lui Ossama bin Laden şi Revoluţia Islamică. Ce a urmat pentru Israel?
R. Munteanu: Tot în 1979 are loc invazia Uniunii Sovietice în Afganistan, iar o bună parte dintre actorii regionali îşi catalizează eforturile pentru combaterea expansiunii comuniste. Este perioada în care se formează lideri precum Ossama bin Laden. De cealaltă parte, în acelaşi an, la Teheran are loc Revoluţia Islamică iar noul leadership doreşte extinderea ideologiei în sânul întregii lumi musulmane.
Cum Iran este un stat periferic din punct de vedere geopolitic, şiit şi persan într-un spaţiu dominant sunnit şi arab, cauza palestiniană va deveni unul dintre instrumentele sale de penetrare ideologică. În acest context, va avea loc apropierea dintre Iran şi grupările teoriste din Gaza, Hamas şi Jihadul Islamic Palestinian. Pe toată această durată, Israel a continuat să construiască noi colonii, în timp ce aproximativ 700.000 palestinieni au părăsit locurile natale, ceea ce a condus către ratarea oricăror negocieri de pace, inclusiv cele de la Oslo din 1993.
R: Ce trebuie să ştim despre Palestina pentru a aşeza corect conflictul dintre israelieni şi palestinieni?
R. Munteanu: Din punct de vedere administrativ, Palestina este formată din Fâşia Gaza, care se află la graniţa cu Egipt, respectiv Cisiordania, în vecinătatea Regatului Haşemit al Iordaniei. Dacă în Gaza se află Hamas şi alte organizaţii teroriste, în Cisiordania se regăseşte Autoritatea Palestiniană, aflată în dialog cu Tel Avivul. Hamas a luat naştere în 1987, atunci când palestinienii s-au revoltat împotriva ocupării Fâşiei Gaza şi a Cisiordaniei de către Israel.
Gruparea s-a bucurat de sprijinul monarhiilor din Golf, în special Arabia Saudită, până în 2005, atunci când Israel s-a retras din Gaza, dar vacuumul lăsat liber de saudiţi a fost imediat umplut de iranieni care au preluat finanţarea grupării, care deşi este izolată prin politicile Egiptului şi Israelului, este capabilă să producă în momentul de faţă propriile drone. Totodată, pentru a putea controla Hamas, Teheranul a sprijinit şi înfiinţarea Jihadului Islamic Palestinian, cea de-a doua grupare teroristă din Gaza.
Hamas se bucură de o legitimitate crescută în Gaza, acolo unde se implică şi în proiecte sociale. Deşi UE, SUA şi Israel au catalogat Hamas drept grupare teroristă, aripa sa politică este un partener de dialog pentru multe state musulmane, având bune relaţii în prezent cu Turcia şi Qatar. Apropierea faţă de Ankara vine în special ca urmare a noii politici externe a Turciei, care spre deosebire de secolul trecut, este mult mai activă în Orientul Mijlociu acolo unde urmăreşte inclusiv obţinerea leadershipul regional.
Ce au de „împărţit” Israel şi Palestina? Care este miza actuală?
R. Munteanu: Istoria ne arată că nu putem asista la pace fără o înţelegere bilaterală susţinută totodată de marea parte a actorilor regionali. Sunt multe domenii de negociere între Israel şi Palestina la care nu s-a ajuns până în prezent la un numitor comun, printre care enumerăm: delimitarea frontierelor, statutul coloniilor israeliene din Cisiordania sau cel al Ierusalimului ori modalitatea de asigurare a securităţii în Palestina şi posibilitatea creării unor structuri proprii de forţă.
Răspunde pe site-urile Aleph News, Mediafax, Ziarul Financiar și pe paginile noastre de social media - ȘTIU și Aleph News. Vezi răspunsul la Știu, de la ora 19.55, Aleph News.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.