Imediat după începerea mandatului, ea a încercat să se apropie de instituţiile financiare internaţionale, pe care le cunoaşte foarte bine: economistă formată la Harvard, această femeie care are patru copii şi opt nepoţi lucrase pentru ONU şi Banca Mondială.
Obiectivul ei era ştergerea datoriei Liberiei şi atragerea de investitori pentru reconstrucţia ţării.
Combaterea corupţiei şi reformele instituţionale profunde au fost întotdeauna principalele ei priorităţi.
Ellen Johnson Sirleaf, supranumită „Doamna de Fier”, a fost de două ori la închisoare în anii 1980, în timpul regimului Samuel Doe. Ea s-a remarcat prin acţiuni pentru încetarea războiului civil care a afectat Liberia din 1989 până în 2003, soldându-se cu 250.000 de morţi.
În Liberia i se reproşează totuşi că nu a respectat promisiunile în domeniul economic şi social şi că nu s-a implicat suficient pentru reconcilierea naţională.
Sirleaf a ignorat un raport al Comisiei Adevărului şi Reconcilierii din 2009, care o menţiona printre persoanele care nu ar fi trebuit să ocupe funcţii oficiale timp de 30 de ani pentru că l-ar fi susţinut pe fostul lider de gherilă Charles Taylor, preşedinte din 1997 până în 2003. Sirleaf a recunoscut că a susţinut oficial rebeliunea lui Taylor împotriva regimului Samuel Doe în 1989, dar, ulterior, a devenit cel mai mare adversar al acestuia.
Imediat după publicarea raportului, Sirleaf a anunţat că va candida pentru un nou mandat. Acordarea Nobelului lui Johnson Sirleaf are loc cu patru zile înaintea scrutinului prezidenţial în care această femeie angajată în reconstrucţia ţării candidează pentru un al doilea mandat.