Istoricii îl compară pe Vladimir Putin cu Hannibal şi Attila Hunul. Toţi trei au încercat să-şi extindă imperiile prin teroare, dar fără succes

În anul 2022, preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat invazia Ucrainei, o ţară vecină şi fostă republică sovietică. Acest act de agresiune a provocat o reacţie internaţională puternică şi a declanşat o nouă criză în Europa. Mulţi observatori au comparat acţiunile lui Putin cu cele ale unor conducători militari din antichitate, care au încercat să-şi extindă imperiile prin forţă şi teroare. Doi dintre aceştia sunt Hannibal Barca şi Attila Hunul.

Hannibal la porţile Romei  

Hannibal Barca (247-183 î.Hr.) a fost un general cartaginez care a condus forţele Cartaginei în lupta împotriva Romei în timpul celui de-al doilea război punic (218-202 î.Hr.).

El este considerat unul dintre cei mai mari comandanţi militari din istorie şi tactica sa este încă studiată şi folosită în prezent.

Tatăl său, Hamilcar Barca, a fost un general cartaginez în timpul primului război punic (264-241 î.Hr.). Aceste războaie au fost purtate între oraşele Cartagina din Africa de Nord şi Roma din nordul Italiei pentru supremaţie în regiunea mediteraneană şi al doilea război a rezultat direct din primul.

Hannibal a preluat comanda trupelor după moartea tatălui său şi le-a condus victorios prin mai multe bătălii până când a ajuns aproape de porţile Romei. A traversat Alpii cu peste 30 de elefanţi, însă niciunul nu a supravieţuit din cauza frigului.

Ajuns în Italia, a exterminat legiunile romane la Cannae, dar a fost oprit, nu de romani, ci din cauza epuizării resurselor şi logisticii pentru a lua oraşul. El a fost chemat înapoi în Africa pentru a apăra Cartagina de invazia romană, fiind învins la bătălia de la Zama în 202 î.Hr. de Scipio Africanus (236-183 î.Hr.).  Restul vieţii sale a fost petrecut ca un om de stat şi apoi în exil voluntar la curţile regilor străini. El a murit în 183 î.Hr. prin otrăvire.

Attila - Biciul lui Dumnezeu 

Attila Hunul (c. 406-453 d.Hr.) a fost conducătorul hunilor din 434 până la moartea sa în martie 453.

A fost, de asemenea, liderul unui imperiu tribal format din huni, ostrogoţi, alani şi bulgari, printre alţii, în Europa Centrală şi de Est. În timpul domniei sale, el a fost unul dintre cei mai temuţi duşmani ai Imperiului Roman de Apus şi de Răsărit.

A traversat Dunărea de două ori şi a jefuit Balcanii, dar nu a putut lua Constantinopolul. Campania sa nereuşită în Persia a fost urmată în 441 de o invazie a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin), succesul căreia l-a încurajat pe Attila să invadeze Occidentul.

În timpul cuceririlor sale, armata sa a jefuit şi ucis mii de oameni, folosind arcul, suliţele, berbecii şi turnurile de asediu ca principale tehnici militare. 
Hunii au pustiit oraşele Illyricum şi forturile de pe râu, inclusiv Viminacium, un oraş al Moesiei. 

El a încercat, de asemenea, să cucerească Galia romană (Franţa modernă), traversând Rinul în 451 şi mergând până la Aurelianum (Orléans), înainte ca marea sa armată alcătuită din călăreţi huni,franci, gepizi, amali, rugieni, sciri şi burgunzi să fie oprită în Bătălia de la Câmpiile Catalauniene de către o coaliţie alcătuită din romani, alani, franci salieni, saxoni.

El a invadat apoi Italia, devastând provinciile nordice, dar nu a putut lua Roma după ce a fost întâmpinat de delegaţia papală. 

S-a întors pentru a plănui o nouă invazie, dar a sfârşit otrăvit după o nuntă. 

Putin - dictatorul care crede ţar în secolul 21

Putin este un adept al ortodoxiei ruse, fiind influenţat de tradiţia creştină, dar şi un fanatic religios care crede că poartă un război sfânt împotriva satanismului occidental. 

Hannibal Barca a fost un politeist care a jurat pe zeul Baal să lupte împotriva Romei şi să-şi răzbune tatăl umilit în Primul Război Punic.

Attila Hunul a fost un păgân care s-a crezut trimis de zeul său al războiului să pedepsească lumea.

Toţi trei au avut conflicte cu Vestul - Putin a avut tensiuni cu Uniunea Europeană şi NATO, Hannibal Barca a luptat împotriva Republicii Romane, iar Attila Hunul a invadat Imperiul Roman de Apus şi de Răsărit.

Toţi trei au fost respectaţi şi temuţi de adversarii lor, dar şi de aliaţii lor. Putin a fost considerat unul dintre cei mai influenţi oameni din lume, Hannibal Barca a fost admirat de romani pentru geniul său militar, iar Attila Hunul a fost poreclit “biciul lui Dumnezeu” pentru cruzimea sa.

Nici Putin şi nici unul dintre generalii săi nu este un Hannibal modern. Dar Putin nu a reuşit să înţeleagă cu cine se lupta.

Prima - şi cea mai mare - eroare a lui Putin în acest război a fost eşecul său de a face o evaluare exactă a Ucrainei şi a forţelor NATO. 

El - şi personalul său - se aşteptau ca Ucraina să cedeze rapid; nu se aştepta ca ucrainenii să lupte, nu credea că vor dori să-şi apere ţara atât de înverşunat.

Nu a reuşit să înţeleagă cât de repede se poate întoarce opinia publică şi cât de repede opinia publică ar putea obliga liderii occidentali să sprijine Ucraina.

Eşecul Rusiei de a înţelege cât de repede se poate schimba opinia în Occident a fost o greşeală strategică la fel de groaznică precum eşecul lui Hannibal de a înţelege modul în care cetăţenii Romei doreau să-şi apere republica - chiar şi cu preţul a 5% sau mai mult din populaţia lor.

Putin s-a trezit curând în faţa nu cu Ucraina, ci cu Ucraina susţinută de SUA, Canada, Australia, tigrii asiatici şi aproape toată Europa - aproape peste 1 miliard şi jumătate de oameni în faţa populaţiei ruse de 147 de milioane care nu mai vor încălcarea dreptului internaţional.

Rusia, care are doar un PIB de 1,7 trilioane de dolari, se bate cu o forţă care are PIB de 18.35 trilioane de dolari, adică 21% din PIB-ul total al planetei. 

Forţele ruse s-au retras din împrejurimile Kievului şi au început ceea ce s-ar putea numi o retragere tactică lentă, o tactică conservatoare şi laborioasă.

Ucrainenii au adunat forţe pentru o contraofensivă (cu sprijin masiv al SUA şi al NATO), iar ruşii au răspuns rapid prin năvăliri la nord de Herson (în ciuda podurilor eliminate de HIMARS) şi la Bahmut,

Dar ucrainenii au atacat la est de Harkov după ce a identificat punctele slabe în liniile ruseşti (conform New York Times, pe baza informaţiilor furnizate de SUA), apoi noul comandant de câmp al lui Putin s-a retras de la vest de pe fluviul Nipru şi a început o campanie mai agresivă de bombardare a infrastructurii ucrainene.

Succesul ucrainean pe câmpul de luptă, în ciuda fascinaţiei publice pentru HIMARS, nu se datorează unei arme minune, ci din cauza unor elemente fundamentale, care includ: informaţii mai bune, linii interioare de comunicare, logistică superioară, alocarea celor mai bune trupe împotriva celui mai slab punct din Rusia.

Este o ţară unificată ai cărei cetăţeni sunt hotărâţi şi luptă pentru supravieţuire. De asemenea, primeşte cantitate uriaşă de armament, transmite London Center

Memoria lui Attila trăieşte ca un personaj din legenda eroică germanică (naziştii chiar au numit o operaţiune după el), iar cuceririle sale  sunt considerate precursoare ale cuceririlor ulterioare ale imperiului mongol condus de Genghis Han, ale Rusiei staliniste, iar acum, ale Rusiei putiniste care râvneşte la subjugarea Europei.

Analogia cu Putin este liberă; nici Putin şi nici unul dintre generalii săi nu este un Hannibal modern sau un Attila. 

Putin nu a reuşit să înţeleagă cu cine se lupta.

Deci, ce urmează?

Bloggerul Phill Garber scrie că războiul s-ar putea termina în trei paşi. 

"1) Ruşii vor lansa o altă ofensivă - modul în care se va desfăşura va depinde aproape complet de cât de multă muniţie de la SUA/NATO va ajunge în prima linie ucraineană. Ucraina va lansa o altă contraofensivă. Furnizarea de arme - în special tancuri - din SUA şi NATO va fi esenţială", scrie 

2) Ruşii vor continua să lovească reţeaua electrică, iar ucrainenii vor continua să preseze pentru mai multă capacitate ofensivă. Rusia nu va reuşi să înveţe lecţia pe care toate forţele aeriene nu au reuşit să o înveţe, aşa cum a rezumat-o un bătrân F-4 al Marinei care a aruncat o mulţime de bombe asupra Vietnamului de Nord: „Aruncarea bombelor asupra oamenilor îi enervează”. Mi-e teamă că nici Ucraina nu o va învăţa; la un moment dat, cineva va declanşa o rundă la Kremlin şi probabil că acest război va escalada.

3) Ucrainenii vor învăţa că victoria pe câmpul de luptă nu se traduce neapărat în succes strategic; PIB-ul s-a micşorat cu 1/3 (şi probabil mai mult - statisticile guvernamentale fiind ceea ce sunt), iar populaţia continuă să se micşoreze; 52 de milioane în 1991, probabil nu mai mult de 35 de milioane în prezent fizic în ţară, ar putea fi de 30 de milioane, iar pagubele estimate se apropie de un trilion de dolari.

Deci, poate Ucraina să câştige? Fără ajutor substanţial al SUA şi UE, nu. Poate, pentru o vreme, presupunând că Rusia nu escaladează războiul într-un angajament nuclear, care este probabil un rezultat mai probabil acum decât oricând în ultimele zece luni. Dar ar trebui să ne ferim şi de boala victoriei. Armata rusă, în special cea care a trecut prin ultimele 10 luni de luptă, nu este una cu recruţi ruşi incompetenţi şi neantrenaţi conduşi de ofiţeri beţi, total incompetenţi. Dacă armata rusă ar fi fost la fel de proastă precum a fost pictată,  acest război s-ar fi încheiat cu luni în urmă. Ruşii au învăţat, armele lor funcţionează, iar trupele au curaj", avertizează bloggerul. 

"De asemenea, este important să ne amintim ce mi-a spus un colonel ucrainean în urmă cu câteva săptămâni: acest război nu mai are loc de 10 luni, sau nouă ani, este de 400 de ani; câştigaţi sau pierdeţi, această problemă nu va dispărea.

Şi Rusia va fi în continuare acolo când se va termina acest război. 

Campania crudă a lui Vladimir Putin în Ucraina nu este altceva decât o continuare neîntreruptă a brutalităţii care este înrădăcinată şi ancorată în mii de ani de istorie mondială sângeroasă", încheie bloggerul.