COMENTARIU Bogdan Nicolae: Joe Biden renunţă la retragerea trupelor americane din Germania

Preşedintele Joe Biden a ţinut primul său discurs despre politica externă a SUA, la inaugurarea unei noi serii de 165 debutanţi în activitatea diplomatică. După patru ani de secetă în materie de personal de calitate pe holurile şi în conducerea Departamentului de Stat, această împrospătare a venit la pachet cu mesaje pe care cea mai mare parte din corpul diplomatic al SUA se aştepta să le audă: activitatea diplomatică va fi centrul eforturilor actualei administraţii de a recâştiga prestigiul Americii, iar armata americană va fi pusă în slujba acestor eforturi.

Nimic mai greu de obţinut, cu o armată de diplomaţi nemulţumiţi de pe urma felului în care Rex Tillerson şi Mike Pompeo şi-au exercitat atribuţiile de şefi ai Departamentul de Stat. Constrânşi ei înşişi într-o relaţie dificilă cu Trump, ambii au favorizat o linie obedientă faţă de curentul trumpist. Pe de altă parte, practica numirilor politice la conducerea diverselor structuri sensibile din aparatul diplomatic şi consular al SUA, ca şi în alte ţări, va continua să atragă critici interne şi nemulţumiri pe motiv că poziţiile de top rămân inaccesibile diplomaţilor de carieră.

Biden vrea să oprească alunecarea lumii către dezordine. Va apela la instrumentarul clasic al relaţiilor internaţionale şi va restaura importanţa canalelor diplomatice. Cu experienţa sa de vice-preşedinte al SUA, îndelungata colaborare cu Antony Blinken, acum şef al Departamentului de Stat, precum şi cu relaţiile pe care şi le-a cultivat de pe timpul cât a condus Comitetul Senatului pentru relaţii externe, Biden vrea să repună America în rolul decisiv al gestionării afacerilor globale.

S-a terminat cu trumpismul

Fără pretenţii şi profunzimi, Biden a dat mesaje ţintite către Rusia, China, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. Indirect, toţi ceilalţi au primit semnalul că America se întoarce în teren şi că trece la măsuri reparatorii pentru propria securitate, ca şi pentru securitatea aliaţilor sau partenerilor săi.

Perturbatoare şi în declin, Rusia este adversarul cel mai uşor de conturat şi pe care America o cunoaşte mai îndeaproape. Rusia a deţinut un spaţiu bine articulat în speech-ul lui Biden, presărat cu acute din recenta conversaţie telefonică la nivel de preşedinţi în care Biden şi-a făcut numărul cu Putin.

America lui Biden nu va continua plecăciunile din mandatul lui Trump şi va răspunde Rusiei pe măsură. De la dispariţia URSS, Biden este primul preşedinte american care renunţă la opţiunea „resetării” relaţiei cu Rusia şi care dă semnalul că va merge în direcţia unei noi strategii de descurajare, dacă nu chiar de re-îndiguire a Rusiei. Cât de fermă şi eficace este promisiunea lui Biden de a contracara Rusia, vom vedea numai în măsura în care Rusia va ajunge să plătească un cost ridicat pentru imixtiunile în alegerile din SUA, atacurile cibernetice, otrăvirea lui Navalnîi şi alte abateri de la minima cooperare în cadrul regulilor de drept internaţional public.

Sofisticată tehnologic şi în creştere, China este competitorul cel mai greu de cuprins. Biden va conduce politica externă şi de apărare a SUA în aşa fel încât să se opună ambiţiilor Chinei de a rivaliza cu America. Dacă ne reamintim că, pe final de mandat, administraţia Trump – prin consilierul de securitate naţională Robert O’Brien – a declasificat documente programatice despre interesele SUA în Asia de Sud-Est, trebuie să mai aşteptăm până când SUA vor articula ceva solid ca şi nouă strategie de contracarare a Chinei.

Mizele din Golf nu sunt exclusiv israeliene şi nu sunt doar business cu arme. SUA sistează anumite programe de care beneficia Arabia Saudită pentru susţinerea intervenţiilor sale armate în Yemen şi care nu au făcut decât să ştirbească prestigiul SUA. Contracte de 478 milioane dolari, în baza cărora SUA vindea Arabiei Saudite muniţie ghidată de mare precizie, dar şi programul de suport logistic şi de intelligence american pentru operaţiile militare saudite din Yemen vor fi terminate. SUA vor continua livrările de armament defensiv către Arabia Saudită, pentru a face faţă rachetelor dronelor sau atacurilor cibernetice din Iran. Pentagonul şi Departamentul de Stat vor reanaliza şi programele de vânzări de arme americane către EAU. Pentru Teheran, redimensionările relaţiei dintre SUA şi aliaţii săi din Golf aduc elemente de noutate care vor conta în negocierile pe dosarul nuclear şi pe alte probleme de securitate din regiune, incluzând Irak, Siria şi Liban.

Aliaţii europeni ai SUA primesc atenţie.

Biden a ordonat „full-stop” în privinţa reducerii efectivelor armate americane din Germania. Din iulie 2020, când Trump a pus presiune pe Pentagon să vină cu un plan concret şi să aducă 12.000 de militari acasă până la Crăciunul trecut, decizia de retragere a fost tot timpul criticată, mai ales în Congres, unde nu a existat vreun consens pe această temă. De altfel, Camera Reprezentanţilor are în lucru National Defense Authorizaton Act 2021, iar în varianta aprobată de camera inferioară a Congresului SUA, preşedintele este împiedicat să reducă discreţionar efectivele militare americane din afara SUA. Va trebui mai întâi ca Pentagonul să prezinte Congresului un raport comprehensiv din care să reiasă că reducerea numărului de trupe americane din străinătate nu pune în pericol interesele SUA ori ale aliaţilor, şi abia mai apoi Preşedintele SUA va putea să hotărască diminuarea efectivelor armate americane aflate în misiuni în afara teritoriului american.

Experţi militari, ca şi adversari politici ai lui Trump, au criticat ideea de a reduce trupele americane din Germania. Majoritatea a înţeles că era vorba despre o decizie impulsivă a lui Trump, nemulţumit de faptul că Germania nu alocă 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare şi care, pe deasupra, nu avea un dialog apropiat cu cancelarul Angela Merkel.

Cifra de 12.000 a fost arbitrar aleasă, fără o analiză temeinică şi fără consultări cu aliaţii de pe continent. Spre exemplu, mutarea EUCOM şi a AFRICOM în Belgia şi în Italia ar genera costuri inoportune, pentru că facilităţile pentru familiile militarilor ar trebui replicate, cap-coadă.

Nota de plată este mult prea costisitoare, chiar şi pentru SUA. Cu acei bani, ar putea rezolva alte priorităţi, precum cele din campania de vaccinare sau din pachetul de refacere a economiei. O estimare din 2019 arăta că, în ultimii 20 de ani, SUA a cheltuit 5,9 miliarde de dolari pentru bazele sale din Germania. Ar fi ilogic să plece de acolo şi să bage alţi bani în mutarea trupelor oriunde în altă parte, în SUA, Europa sau Africa. Mai mult decât atât, sistemul de rotaţie a efectivelor, introdus în 2016, cu perioade de 9 luni de staţionare, misiuni, pregătire în Germania, cu 4.700 de militari per schimb, costă anual 135 milioane dolari, conform unor estimări din 2017. Staţionarea pe termen mai lung are mai mult sens, din toate perspectivele.

Trupele americane în Germania numără aproximativ 34.500 de militari şi sunt răspândite în principal în localităţile Ramstein (bază aeriană), Vilseck (Regimentul 2 Cavalerie), Stuttgart (US EUCOM şi US AFRICOM) şi Landstuhl (cel mai mare spital american din afara SUA).

Secretarul apărării Lloyd J. Austin III a demarat o revizuire a posturii de forţă globală, în termeni de resurse, strategie şi misiuni, astfel încât amprenta militară a SUA să se alinieze cu interesele naţionale, respectiv să permită oricând SUA să dispună de capacităţile potrivite, în locurile potrivite, pentru ca armata SUA să sprijine efectiv activitatea diplomaţilor americani.

Răspunsul ferm al Americii la agresiunile Rusiei şi la influenţele Chinei ar putea să însemne totuşi o redistribuire a forţelor armate ale SUA în alte ţări europene. Dacă în privinţa mutării US EUCOM şi US AFRICOM lucrurile au şanse mai mici să avanseze o dată cu inversarea de către Biden a deciziilor lui Trump, consolidarea prezenţei militarilor americani pe flancul de est al NATO (de la Marea Baltică la Marea Neagră) ar putea să rămână o opţiune validă. Polonia, România şi Bulgaria ar putea fiecare să vadă o suplimentare cu câte 1.000 de militari a actualei prezenţe armate americane.