Kosovo, sursa unor noi conflicte între creştini şi musulmani şi între Rusia şi NATO

Provincia Kosovo este unul din acele locuri cu probleme în care oamenii speră că acestea vor fi gestionate şi că nu vor reprezenta o sursă de îngrijorare pentru comunitatea internaţională, apreciază agenţia privată de informaţii.

După eşecul ultimei runde de negocieri între partea sârbă şi cea albaneză, generalul francez Xavier de Marnhac, comandantul trupelor KFOR, a avertizat în privinţa perspectivelor sumbre din provincia sârbă şi a cerut dispoziţii clare din partea comunităţii internaţionale privind modul de acţionare în cazul în care violenţele izbucnesc din nou.

"Va fi dur şi să vă aşteptaţi să gestionăm această situaţie fără a sparge ouă este o utopie", a declarat el. "Cu siguranţă vom sparge nişte ouă", a adăugat generalul, referindu-se la recurgerea la măsuri dure, conform sursei citate.

Problema este că Belgradul consideră Kosovo parte integrantă din Serbia şi nu intenţionează sub nici o formă să renunţe la suveranitatea asupra acestei provincii. Odată ce liderii de la Priştina ar decide independenţa provinciei, atunci alte regiuni din Europa ar putea, de asemenea, lansa pretenţii similare, precum Irlanda de Nord, Ţara Bascilor din Spania, judeţele locuite de o populaţie preponderent maghiară din România şi Slovacia şi alte entităţi similare din fosta Uniune Sovietică, apreciază Stratfor.

Stabilitatea Europei după cel de-al doilea Război Mondial s-a bazat pe conceptul inviolabilităţii frontierelor, chiar dacă în interiorul acestora există regiuni locuite preponderent de alte etnii, majoritatea războaielor din secolul XX fiind declanşate de incompatibilitatea dintre frontiere şi minorităţile din interiorul lor.

Europa ar vrea în cazul Kosovo o repetare a episodului Cehoslovacia când fostul stat comunist s-a divizat în baza unui acord comun şi nu vrea ca un demers unilateral al liderilor albanezi de la Priştina să îi inspire pe valonii din Belgia care vor un stat independent.

Liderii europeni nu s-au aşteptat ca Belgradul să renunţe la perspectivele aderării la UE în favoarea provinciei Kosovo, iar această alegere i-a prins pe nepregătite şi fără soluţii, scrie Stratfor. Pe de o parte, ei nu vor să separe Kosovo de Serbia prin forţă, dar nici nu reuşesc să convingă Belgradul să accepte independenţa sa.

Problema devine însă una globală prin sprijinul ferm pe care Rusia îl acordă Serbiei, iar ultimul lucru pe care Europa îl doreşte este o competiţie de forţă între Moscova şi Washington pe teritoriul său, apreciază agenţia americană.