La 22 iulie 2011, Norvegia a plonjat în teroare

La ora 15.25, o explozie puternică ce a răsunat pe o rază de câţiva kilometri a scos ţara din toropeala estivală: o camionetă închiriată ce transporta aproximativ 950 de kilograme de explozibil realizat pe bază de îngrăşământ a explodat la baza turnului care găzduieşte sediul premierului în cartierul ministerial din Oslo.

Din fericire, Breivik a întârziat într-un ambuteiaj şi numeroşi angajaţi părăsiseră deja biroul. Atentatul s-a soldat cu opt morţi şi peste 200 de răniţi, dintre care nouă grav.

Şeful Guvernului Jens Stoltenberg lucra la reşedinţa sa oficială în momentul respectiv şi a fost nevătămat.

În vehiculul pe care l-a parcat în apropiere pentru a putea fugi, Breivik a auzit la radio că turnul guvernamental nu s-a prăbuşit, contrar a ceea ce spera el.

Obiectivul lui declarat era de a provoca un atac atât de spectaculos încât să atragă atenţiaasupra "manifestului" său, un document de 1.500 de pagini în care îşi etalează ideologia antimusulmană.

El decide apoi să îşi pună în aplicare a doua fază a planului. 

În jurul orei 17.15, deghizat în poliţist, el debarcă pe insula Utoeya, situată la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de Oslo, unde, ca în fiecare an, sute de tineri laburişti se reunesc la o tabără de vară. 

Atunci a început masacrul: coborând din vaporul MS Thorbjoern care asigură legătura cu continentul, el o ucide mai întâi pe "matroana" taberei, Monica Bosei, şi pe un poliţist în afara serviciului care se ocupa de securitate şi îşi manifestase suspiciunea în privinţa lui.

Înarmat cu o puşcă Ruger şi un pistol Glock, ambele semiautomate, el traversează insula în căutarea tinerilor dezorientaţi cărora încearcă să le câştige încrederea prezentându-se ca un ofiţer de informaţii interne venit să îi informeze despre atentatul de la Oslo.

În cafenea, situată în vârful unei pante, 13 persoane cad ucise de gloanţe. Pe "calea dragostei" care se întinde de-a lungul malului, sunt ucise alte zece, iar 14 mor în apropierea pompei de apă.

Masacrul durează aproximativ o oră şi sunt găsite 186 de cartuşe. Captivi pe o insulă de 0,12 kilometri pătraţi, tinerii se aruncă în apele reci ale lacului. Alertate de împuşcături, persoanele aflate într-un camping vecin au încercat, cu ajutorul vapoarelor, să îi salveze, intrând şi ele în bătaia armelor.

"Veţi muri cu toţii, marxiştilor", a exclamat ucigaşul, care consumase substanţe energizante ilegale şi care, potrivit informaţiilor, asculta muzică în timpul masacrului.

În două reprize, el a sunat poliţia pentru a anunţa că se predă. "Mi-am încheiat operaţiunea şi vreau să mă predau", i-a spus el operatorului.

Dar aceste comunicaţii au fost întrerupte rapid şi, ca într-un joc video care îi place ucigaşului, acesta a continuat să tragă metodic asupra celor care îl înconjurau, fără să ezite să îi ucidă pe răniţi. Astfel, 56 dintre cele 69 de victime de pe insula Utoeya sunt găsite cu un glonţ în cap.

Venită pe şosea din Oslo, apoi la bordul unui vapor pneumatic modest, o echipă de intervenţie specială a reuşit într-un final să debarcheze pe Utoeya. 

La ora 18.35, Breivik a fost arestat.

Dintre cele 564 de persoane prezente la plecarea pe insula Utoeya, 67 au murit în timpul atacului şi două înecate. Alte 33 au fost rănite. 

Majoritatea victimelor aveau mai puţin de 20 de ani. Cea mai tânără împlinise 14 ani cu cinci zile înainte.

Semn al dezlănţuirii violente, în cadavrul unui adolescent în vârstă de 18 ani au fost găsite opt urme de gloanţe.

Anders Behring Breivik şi-a recunoscut faptele dar a refuzat să se declare vinovat.