La un an de la anexare, locuitorii din Crimeea încep să se confrunte cu dificultăţi

Culorile steagului ucrainean pe cutiile poştale şi numerele de înmatriculare ale maşinilor sunt printre ultimele vestigii ale unei alte ere, înainte ca Rusia să sfideze comunitatea internaţională şi să anexeze Crimeea.

În prezent, stema Rusiei străluceşte pe clădiri, garduri şi pe porţile garnizoanelor din capitala Crimeei Simferopol, simboluri ale controversatei schimbări de regim din peninsulă.

"Sunt plusuri şi minusuri", afirmă Victoria, mamă a trei copii, în timp ce se plimbă pe strada pietonală Karl Marx din Simferopol. "Deşi devine din ce în ce mai greu, întrebaţi pe toată lumea: 95 la sută (dintre ei vă vor spune) că nu vor să se uite înapoi", adaugă ea.

Ca mulţi locuitori, Victoria laudă beneficiile sociale, precum asistenţa medicală gratuită, care au fost instituite. "Dar trebuie, de asemenea, să ne obişnuim cu toate legile noi", adaugă ea.

Încâlcita birocraţie rusă şi cozile de aşteptare lungi pentru noile paşapoarte sunt printre principalele nemulţumiri ale populaţiei. Iar cei care deţin terenuri sau case trebuie să bage mâna adânc în buzunar pentru a-şi înregistra proprietăţile.

În faţa Parlamentului din Crimeea staţionează un tanc al Armatei Roşii din al Doilea Război Mondial, când ruşii şi ucrainenii au luptat împotriva unui inamic comun. Alături, muncitorii repară principala biserică din oraş, Biserica Ortodoxă Rusă, un proiect implementat sub preşedinţia lui Vladimir Putin.

Încă sunt vizibile fotografiile şi buchetele de flori depuse pe stradă în amintirea celor ucişi în capitala ucraineană Kiev anul trecut, când demonstranţii prooccidentali s-au confruntat cu poliţia înainte ca preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici să fugă în Rusia.

Peste 100 de protestatari şi numeroşi poliţişti au murit atunci. Unii dintre ei erau cunoscuţi ai fostului ofiţer în armata ucraineană Vladislav. "Erau prietenii mei", susţine bărbatul în vârstă de 34 de ani, care acum trăieşte din transportul turiştilor.

"Înlăturarea de la putere a preşedintelui a şocat populaţia la vremea respectivă", a declarat el. "Nimeni nu a vrut un Guvern care să vină la putere prin forţă". Se preconizau alegeri şi zilele coruptului Ianukovici erau numărate, subliniază el. Vladislav este mulţumit că Crimeea a fost ferită de astfel de violenţe şi că acum este oficial rusească.

În prezent, el primeşte o pensie lunară de 23.000 de ruble (355 de euro), de aproximativ trei ori mai mare decât atunci când Crimeea aparţinea Ucrainei.

Dacă îmbunătăţirea condiţiilor de trai va fi de durată, "vom vedea", spune el.

Impactul sancţiunilor occidentale este vizibil. Preţurile cresc, restaurantul McDonalds local s-a închis, iar bancomatele resping cardurile de credit străine.

Construcţia unui pod care să lege Crimeea de Rusia peste strâmtoarea Kerci este de aşteptat să aducă o schimbare. Dar construirea celor 19 kilometri la un cost total de 3,5 miliarde de dolari ar urma să se încheie abia în 2019.

Între timp, cei care se opun schimbării puterii rămân discreţi. Fostul manager din domeniul turismului Katia susţine că cei care nu sunt de acord sunt rapid identificaţi de serviciile secrete ruse FSB.

"Oamenii sunt cu adevărat speriaţi. La început, tot ce vedeau erau banii ruseşti, dar acum sunt dezamăgiţi", susţine femeia în vârstă de 40 de ani, de etnie rusă.

Ea a refuzat să predea paşaportul ucrainean şi a respins oficial cetăţenia rusă. "Acum nu pot obţine un loc de muncă şi am drepturi de şedere limitată în apartamentul meu, chiar dacă este proprietatea mea", susţine Katia, care speră să se mute în curând la Kiev pentru a-şi accesa contul bancar.

În plus, există aproximativ 300.000 de tătari musulmani care locuiesc în Crimeea, dintre care mulţi au boicotat referendumul de anul trecut. Amintirile deportării brutale din 1944 a tătarilor sub conducerea Moscovei sunt încă vii, iar ei se simt tot mai marginalizaţi.

Dar în portul Sevastopol, devotamentul a fost accentuat de evenimentele din 2014. Fondat în timpul ţarinei Ecaterina cea Mare, Sevastopol a găzduit Flota rusă a Mării Negre timp de 230 de ani - chiar şi după destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, când a fost încheiată o înţelegere cu Guvernul ucrainean cu privire la statutul său.

Pe strada principală, magazinele de suveniruri vând tricouri şi halbe cu imaginea lui Putin, precum şi magneţi de frigider cu steagul Rusiei.

Printre crucişătoarele şi submarinele ancorate în port, o navă de război arborează un steag roşu cu crucea albastră a Sfântului Andrei, steagul forţelor rebele proruse care luptă în estul Ucrainei, în semn de solidaritate cu cauza lor.

Portul a fost şi rămâne un bastion sudic al puterii armate a Moscovei.

"Referendumul din urmă cu un an a fost ca o sărbătoare publică", afirmă Daria, care administrează un magazin alimentar. "Au fost cozi de aşteptare atât de lungi (la vot). Prietena mea şi cu mine am cumpărat special un stilou cu cerneală permanentă pentru ca nimic să nu poată fi şters de pe voturile noastre", afirmă ea.

Ea este mândră că este rusoaică şi cel mai mare regret al ei faţă de separarea de Ucraina, în afară de faptul că nu poate lupta în estul ţării, o reprezintă separarea multor familii, inclusiv a ei. "Bunicii mei locuiesc în apropiere de Kiev", susţine Daria. "Doar bunica vorbeşte cu noi, bunicul nu, pentru că noi susţinem Rusia", explică ea.