Libia sărbătoreşte prima aniversare a „eliberării”, pe fondul tensiunilor

Pe 23 octombrie 2011, la trei zile după capturarea şi moartea lui Muammar Kadhafi, autorităţile de tranziţie au proclamat „eliberarea totală” a ţării, de la Benghazi (est), al doilea oraş al ţării şi leagănul revoltei în Libia.

Autorităţile nu au anunţat niciun program pentru a aniversa această zi, care a devenit sărbătoare publică în Libia. Dar reuniuni sunt prevăzute la Benghazi şi în Piaţa Martirilor de la Tripoli.

De dimineaţă, maşini, decorate cu drapelul naţional, roşu, verde şi negru, circulau pe străzile capitalei, iar cântece patriotice sau imnul naţional se auzeau la volum maxim.

Cum a împărţit BogPR 1 milion de dolari tiktokerilor care l-au susţinut pe Georgescu

Războiul din Ucraina, ziua 1123. Witkoff: Crimeea și „cele patru regiuni” sunt aspecte-cheie în războiul Rusiei împotriva Ucrainei/Rusia dă vina pe un „stat neprieten” pentru atacul terorist de la Crocus Hall din 2024

Cu această ocazie, măsurile de securitate au fost consolidate în capitală şi zeci de puncte de control au fost stabilite de luni seara.

Sărbătoarea a fost umbrită de lupte mortale la Bani Walid, unul dintre ultimele bastioane ale lui Muammar Kadhafi în timpul conflictului din 2011, unde şi în prezent se ascund partizani ai fostului conducător căutaţi de către justiţie.

„Încă din momentul declarării oficiale a sfârşitului ostilităţilor, Libia a devenit o ţară victimă a conflictelor intercomunitare”, a apreciat Claudia Gazzini, analistă pentru Libya International Crisis Group.

Potrivit ei, „autorităţile centrale au acţionat mai mult ca spectatori, încredinţând securitatea unor grupări armate (de foşti rebeli) cu autonomie largă care sunt «sub autoritatea statului» decât cu numele”, a spus ea.

Rebelii, care au luptat împotriva forţelor fostului regim, consideră că Bani Walid, un oraş de aproximativ 100.000 de locuitori situat la 185 de kilmoteri sud-est de Tripoli, „nu a fost eliberat” şi au îndemnat la „epurarea” criminalilor care şi-au găsit refugiu acolo.

Autorităţile au încercat în numeroase rânduri să calmeze aceşti „revoluţionari”, dar, după multiplicarea incidentelor, au fost nevoite să cedeze presiunilor foştilor rebeli organizaţi în miliţii puternic înarmate.

O ofensivă asupra Bani Walidului a fost astfel „legitimată” printr-o decizie a autorităţilor de tranziţie ca urmare a morţii unui fost rebel din Misrata ridicat la Bani Walid şi care decedase puţin după ce autorităţile de la Tripoli i-au negociat eliberarea.

Decesul a crescut tensiunile între cele două oraşe vecine care s-au aflat în tabere opuse în timpul conflictului din 2011.

Adunarea Naţională a dat atunci prerogative miniştrilor Apărării şi Internelor să aresteze persoanele vinovate de această eliminare.

De atunci, oraşul este asediat şi bombardat de către miliţii ale foştilor rebeli, mai ales din Misrata, care acţionează sub stindardul armatei naţionale în cus de formare.

Pentru a justifica atacul, Mohamed al-Megaryef, preşedintele Adunării Naţionale, a afirmat sâmbătă că Bani Walid a „devenit un adăpost pentru un mare număr de certaţi cu legea la revoluţie şi chiar mercenari”.

Totodată, a precizat că „eliberarea ţării nu a fost realizată complet în unele regiuni”.

Luptele de la Bani Walid s-au soldat cu zeci de morţi şi răniţi pe parcursul ultimelor zile şi au provocat exodul a sute de familii.

Aceste violenţe riscă să inflameze rivalităţile tribale şi regionale, unii observatori avertizând posibilitatea unui război civil în Libia.

Locuitorii din Bani Walid acuză „miliţiile ilegale din Misrata” că vor să distrugă oraşul şi să alunge populaţia din cauza rivalităţilor istorice şi consideră că autorităţile nu au nicio putere asupra acestor miliţii.