Liderii NATO au adoptat "conceptul strategic", care prevede instalarea unui scut antirachetă

Acest document de 11 pagini, care înlocuieşte un altul datând din 1999, a fost adoptat în prima dintre cele două zile ale summitului Alianţei Nord-Atlantice, de la Lisabona.

Ca o noutate, el menţionează un sistem antirachetă menit să protejeze populaţiile şi teritoriile NATO, care va fi "unul dintre elementele centrale ale apărării colective".

O cooperare va fi propusă Moscovei în acest domeniu, adaugă documentul, înaintea unui summit NATO-Rusia.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, şi-a exprimat speranţa că încă de sâmbătă Rusia va anunţa cel puţin reluarea cooperării cu Alianţa privind un proiect mai puţin ambiţios, deoarece este limitat la militari în acţiune, care a fost întreruptă la începutul lui 2008.

Preşedintele american, Barack Obama, a salutat faptul că aliaţii au ajuns la un acord "pentru a dezvolta un sistem de apărare antirachetă suficient de puternic pentru a acoperi teritoriul european al NATO şi populaţiile sale, precum şi Statele Unite".

Într-o fază ulterioară, acest scut instalat în Europa ar putea contribui de asemenea la apărarea americanilor, un element care a fost de altfel la originea suspiciunilor pe care le avea Moscova încă de la început privind motivele occidentalilor.

"Conceptul strategic" nu menţionează nici ţări precum Iranul, nici regiuni ca Orientul Mijlociu, care se presupune că ar constitui o ameninţare de proliferare balistică şi nucleară care să justifice instalarea scutului. Turcia a obţinut ceea ce dorea în această privinţă.

Franţa şi Germania, care erau în dezacord privind rolul disuasiunii nucleare şi al apărării antirachetă, au ajuns de asemenea la un compromis, care le menajează interesele şi sensibilităţile.

Aşa cum dorea Berlinul, documentul "angajează NATO asupra obiectivului care constă în crearea condiţiilor pentru o lume fără arme nucleare".

După cum dorea Parisul, acesta "reconfirmă că atât timp cât vor exista arme nucleare în lume, NATO va rămâne o Alianţă nucleară".

Chiar dacă folosirea armei nucleare este considerată "extrem de improbabilă", "garanţia supremă" a securităţii aliaţilor decurge din arsenalele strategice, "în particular al Statelor Unite", dar şi din forţele de atac britanică şi franceză.

Pe lângă ameninţarea balistică, pe care scutul trebuie să o contracareze, liderii aliaţi enunţă şi alte ameninţări directe şi în creştere, precum terorismul, atacurile cibernetice, dar şi vulnerabilităţi, făcând apel la aliaţi să se doteze cu capacităţi de ripostă corespunzătoare.

Fără a vorbi deloc despre Afganistan, NATO îşi afirmă vocaţia de a efectua pe viitor şi alte expediţii îndepărtate, de contrainsurecţie sau de stabilizare, ţinând cont de experienţa sa afgană şi dotându-se cu o "modestă" celulă civilă de gestionare a crizelor.

Obama a evocat ulterior un sprijin excepţional al aliaţilor europeni ai Statelor Unite pentru ratificarea rapidă a Tratatului de dezarmare nucleară ruso-american START, semnat în aprilie, pe care membrii opoziţiei republicane continuă să îl blocheze în Senat.

Rasmussen a subliniat această idee: "Aş regreta profund ca ratificarea Tratatului START" de către Congresul Statelor Unite "să fie întârziată", deoarece acest lucru "ar dăuna securităţii europenilor", a insistat el.

Noul Tratat START prevede o reducere cu 30 la sută a numărului de focoase nucleare deţinute de cele două superputeri atomice.

Europenii doresc ca această problemă să fie soluţionată cât mai rapid, deoarece nu poate decât să împiedice dezvoltarea cooperării cu Rusia şi noi progrese în dezarmarea în Europa.