Londra s-a alăturat programului de extrădări extraordinare deşi ştia că implică tortura - presă

Potrivit dosarelor, majoritatea britanicilor, deţinuţi la Guantanamo, în Cuba, au fost trimişi acolo numai după ce miniştri şi oficiali de rang înalt de la Londra au fost avertizaţi despre aceste abuzuri, iar autorităţile britanice au aflat despre aplicarea torturii. Documentele dezvăluite contrazic afirmaţiile unor oficiali de rang din fostul Guvern laburist, potrivit cărora Marea Britanie s-a implicat în programul extrădărilor extraordinare numai pentru că a înţeles foarte târziu ceea ce făceau americanii.

Documentele, desecretizate în tribunale, când şase dintre foştii deţinuţi au dat în judecată Guvernul britanic, în 2010, arată că, în prima săptămână din ianuarie 2002, miniştrii încă se mai gândeau la posibilitatea de a-i aduce pe britanicii capturaţi în Afganistan înapoi, în Marea Britanie, pentru a fi judecaţi, probabil pentru trădare. Dar acesta a abandonat planurile de acuzare, miniştrii hotărând că "opţiunea lor preferată" este extrădarea cetăţenilor britanici.

La 10 ianuarie, Jack Straw, fostul ministru de Externe, a trimis o telegramă secretă în care afirma că transferul lor la baza americană era "cea mai bună cale pentru atingerea obiectivelor în lupta contra terorismului". El adăuga, însă, că plecarea acestora trebuie întârziată, pentru a permite să fie interogaţi de o "echipă de specialişti" din cadrul MI5. Patru zile mai târziu, Tom McKane, un oficial de rang înalt, îi trimitea lui David Manning, un consilier pentru politică externă al lui Tony Blair, un memoriu cu numele a trei britanici, deţinuţi în Afganistan, notând că erau "posibil torturaţi", la Kabul.

Până la 18 ianuarie, Blair ştia că există o posibilitatea ca deţinuţii în cadrul războiului contra terorismului să fie torturaţi. "Cheia este să aflăm cum sunt trataţi. Deşi eram sceptic, iniţial, cu privire la afirmaţiile că sunt torturaţi, trebuie să spunem clar Statelor Unite că orice acţiune de acest fel va fi total inacceptabilă", scria el, de mână, pe marginea unui memoriu al Foreign Office. Până atunci, doar doi britanici fuseseră predaţi, Feroz Abassi şi Asif Iqbal. În lunile următoare, în pofida scepticismului lui Blair, au fost trimişi la Guantanamo alţi şapte cetăţeni britanici, iar în februarie încă patru.

De asemenea, ofiţeri superiori din cadrul MI5 şi MI6 erau conştienţi de abuzurile la care autorităţile americane supuneau persoanele capturate în Afganistan. După ce un ofiţer MI6 a avertizat Londra că deţinuţii erau maltrataţi înainte de interogare, la baza din Bagram, agenţiile i-au informat pe ofiţerii de pe teren că nu pot "ierta" tortura, dar că nu sunt obligaţi legal să încerce să o oprească. "Ce fel de lume este aceasta, în care americanii sunt mai barbari decât pakistanezii?", se întreba, într-un raport către Londra, un ofiţer MI5, după mai multe luni de interogatorii la Bagram.