Manifestanţi încearcă să se mobilizeze în Piaţa Taksim, după accidentul minier din Turcia

Ţara se confruntă de două zile cu cea mai mare catastrofă industrială din istoria sa, după moartea a aproape 300 de persoane în explozia care a avut loc la o mină de cărbune la Soma, la nord-est de Izmir.

Bilanţul, încă provizoriu, continuă să crească, iar populaţia cere deja socoteală Guvernului AKP - Partidul Justişiei şi Dezvoltării.

Postaţi în faţa a aproximativ 100 de poliţişti şi a două tunuri cu apă, în apropiere de Piaţa Taksim, un loc simbolic pentru protestatari, manifestanţi sfidează forţele de ordine strigând "Taksim va fi cimitirul fasciştilor", "AKP este responsabil de această catastrofă" sau "Asasinii".

"Nu ni se spune adevărul despre numărul de persoane moarte sau blocate" în subteran, declară Sinan Cikar, în vârstă de 20 de ani, venit să manifesteze împotriva Guvernului pe care-l consideră "în mod evident responsabil".

"Dacă s-ar fi aplicat măsurile de precauţie necesare, nu am fi avut niciodată un asemenea accident", continuă el, denunţând neglijenţa puterilor publice.

"Erdogan dă exemple de accidente miniere din anii 1800 din Anglia, din anii 1900 în Statele Unite, dar suntem în 2014!", spune indignat tânărul, cu o cască de protecţie pe cap şi faţa pictată cu negru, ca un miner de la o mină de cărbune.

"Nu este destin, este o crimă!", afirmă Ezgi Kurt, în vârstă de 24 de ani.

La fel ca ea, tinerii care vin să manifesteze împotriva Guvernului AKP, odată cu fiecare nou scandal, au fost nevoiţi să ocolească toate barajele de poliţie instalate pe străzile Istanbulului, pentru a se reuni.

Scenariul este deja bine cunoscut. La fiecare apel la o manifestaţie, Parcul Gezi este închis, zona limitrofă Pieţei Taksim este blocată pentru manifestanţi, iar la fiecare colţ de stradă sunt instalate baraje de poliţie.

"Este un adevărat stat poliţienesc", denunţă Burak Yilmaz, în vârstă de 18 ani, întristat de numărul slab de manifestanţi.

"În iunie, am luat poliţia prin surprindere", îşi aminteşte un liceean, care vorbeşte în prezent despre o "strategie de război aplicată de către forţele de ordine pentru a împiedica manifestaţiile".

În urmă cu un an, pornit ca o mobilizare împotriva unui proiect urbanistic vast care ameninţa Parcul Gezi, protestul s-a transformat într-o adevărată mişcare de contestare a Guvernului AKP, aflat la putere din 2002.

Confruntările între poliţişti şi manifestanţi s-au soldat cu opt morţi şi peste 8.000 de răniţi.

"Oamenilor le este frică, de la mişcarea de protest de la Gezi, de violenţa poliţiştilor", este de părere Burak Yilmaz.