Marian Lupu, principalul pion în configurarea scenei politice din R.Moldova

Opoziţia moldoveană prooccidentală a promis să formeze o coaliţie extinsă, după ce rezultatele parţiale arătau că PCRM, aflat la guvernare, se îndreaptă către o înfrângere, comentează Reuters, subliniind că liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, "un intelectual care a plecat din Partidul Comuniştilor" este principalul pion în configurarea viitoarelor coaliţii.

Agenţia France Presse consideră însă că deşi opoziţia moldoveană devansează PCRM, acest lucru nu înseamnă că Republica Moldova a ieşit din criza politică în care a plonjat după scrutinul din aprilie. Agenţia franceză consideră însă că rezultatele acestor alegeri sunt decisive pentru orientarea politicii externe a ţării, o victorie a opoziţiei conducând la o ameliorare a relaţiilor cu România şi o apropiere de UE.

Şi Associated Press subliniază că o victorie a opoziţiei proeuropene ar putea aduce Republica Moldova mai aproape de UE şi de NATO şi ar putea ajuta ţara să îşi amelioreze relaţiile cu România, după acuzaţiile aduse acestui stat de preşedintele Vladimir Voronin şi de reintroducerea vizelor pentru români.

Financial Times se concentrează în comentariul său pe schimbarea de putere în fosta republică sovietică şi potenţiala sa îndepărtare de Moscova, aliatul tradiţional al fostului Guvern, dar şi pe rolul important pe care îl deţine în prezent Marian Lupu. Cotidianul britanic remarcă, de asemenea, că viitorul Guvern de la Chişinău are o misiune grea, pe fondul crizei economice.

BBC, care anunţă că PCRM pare să fi pierdut majoritatea parlamentară, subliniază necesitatea negocierilor pentru alegerea noului preşedinte, deoarece chiar dacă cele patru partide de opoziţie s-ar alia, nu ar întruni majoritatea necesară de trei cincimi pentru alegerea preşedintelui.

Subliniind că ultimul Guvern comunist din Europa pare să piardă puterea în urma alegerilor parlamentare, cotidianul britanic The Times susţine că rezultatele par să adâncească şi mai mult criza politică din Republica Moldova. Publicaţia subliniază că o înfrângere a comuniştilor ar fi o lovitură pentru Rusia, care îl susţine pe Voronin şi l-a lăudat pentru că a preîntâmpinat o revoluţie prooccidentală precum cea din Ucraina sau Georgia.

Publicaţia electronică EUObserver afirmă că partidele de opoziţie au obţinut rezultate bune în pofida faptului că Guvernul comunist a monopolizat presa şi a primit ajutor de 500 de milioane de dolari din partea Rusiei şi de un miliard de dolari din partea Chinei. Noul Guvern, arată EUObserver, va depinde însă de ce alegere va face liderul Partidului Democrat, Marian Lupu.

În timp ce Wall Street Journal titrează că partidele de opoziţie au câştigat suficiente voturi pentru a învinge comuniştii, New York Times subliniază că revoltele şi criza politică declanşată în Republica Moldova după scrutinul din aprilie au accentuat scindarea grupurilor etnice şi lingvistice ale ţării, transformând societatea moldovenească într-una din ce în ce mai polarizată. Cei mai mulţi tineri şi cetăţeni din mediul urban vor integrarea în Occident, în timp ce moldovenii mai în vârstă şi din mediul rural preferă o apropiere de Rusia.

Le Monde subliniază că, deşi Voronin nu va putea candida pentru un al treilea mandat, el va continua să joace un rol politic de prim-plan. De altfel, subliniază cotidianul francez, el a fost cel care a condus campania electorală a comuniştilor.

Radio France International avertizează asupra lipsei de evoluţie a situaţiei, având în vedere că PCRM rămâne pe primul loc, chiar dacă pierde câteva mandate. Opoziţia, deşi îşi ameliorează rezultatele, nu reuşeşte să obţină majoritatea necesară alegerii preşedintelui, ceea ce sugerează prelungirea blocajului din aprilie.

Agenţiile ruseşti se limitează la a prelua comunicatele Comisiei Electorale Centrale de la Chişinău, subliniind că un asemenea rezultat ar putea determina trecerea în opoziţie a Partidului Comuniştilor.

Doar cotidianul economic Kommersant comentează rezultatele acestui scrutin, sugerând că Moscova ar putea să analizeze posibilitatea de a negocia cu alţi lideri politici în afară de Vladimir Voronin.