„Am întârziat să reacţionăm, iar Europa a avut o încetineală vinovată, chiar dacă (Înaltul Reprezentant UE pentru Politică Externă, Catherine) Ashton a efectuat o vizită la Tunis, chiar înaintea oficialilor francezi”, a declarat Kouchner, care vorbeşte pentru prima dată despre acest subiect.
„Am fost, de asemenea, prea înceţi în a afla care este situaţia în aceste ţări, (deşi) ştiam, de mult timp, că era vorba despre dictaturi”, a adăugat cel care a condus Quai d’Orsay în perioada 2007-2010.
„Nu am comunicat suficient cu opoziţiile, este clar”, a continuat Kouchner, care a adăugat că l-a „convocat pe ambasadorul” Tunisiei, a „scris scrisori despre situaţia drepturilor omului” şi a avut „de altfel, interdicţie de şedere în Tunisia, timp de doi ani”.
În ceea ce priveşte Libia, „nu putem să fi avansat atât de mult, iar acum să nu mai facem nimic”, apreciază el, fiind de acord cu demersul franco-britanic privind o „rezoluţie mai fermă în favoarea unei zone de interdicţie aeriană, pentru a împiedica masacrele”.
Dar este necesară „o rezoluţie ONU, altfel începem cu aceeaşi eroare ca în războiul din Irak”, a precizat el.
Instaurarea unei zone de interdicţie „necesită, în orice caz, mijloace navale şi aeriene importante şi implică, totodată, bombardamente ţintite asupra apărării antiaeiene”, a subliniat Bernard Kouchner.