Medic militar ucrainean eliberat înainte să nască: Ruşii au spus că îmi vor lua fetiţa

Într-o noapte târzie, la începutul lunii aprilie, medicul militar ucrainean Mariana Mamonova se îndrepta spre o poziţie de luptă din Mariupol, în sud-estul Ucrainei, împreună cu soldaţii din unitatea sa.

Luptele erau strânse; sunetul focurilor de armă şi al bombelor venea din toate direcţiile. Una dintre ele ar fi putut lovi vehiculul lor în orice moment. Era frig şi întuneric beznă, dar, uneori, cerul se lumina cu ceea ce părea a fi arme cu fosfor, luminând drumul din faţă.

Mariana servise pe linia frontului din Mariupol de la începutul războiului, în februarie, dar acum miza era chiar mai mare decât de obicei - descoperise că era însărcinată cu două săptămâni mai devreme.

Oraşul era asediat de forţele ruseşti, bombardat zi şi noapte, ţintit fără încetare cu rachete ruseşti.

Batalionul ei era staţionat la uzina siderurgică Illich - una dintre ultimele rezistenţe ucrainene din oraş. Dar ruşii se apropiau, iar deplasarea la orice distanţă de bază însemna riscul de a muri sau de a fi capturat.

Neavând nicio modalitate sigură de a scăpa de linia frontului, Mariana nu a avut de ales decât să rămână cu unitatea ei, în ciuda sarcinii, şi să spere la ce e mai bun pentru ea şi pentru copilul ei. Dar a fost ghinionistă.

„Maşina noastră a fost oprită şi ni s-a spus: „din acest moment sunteţi prizonieri ai Federaţiei Ruse””, a declarat ea pentru BBC. „'Un pas la dreapta sau un pas la stânga şi tragem”, au spus ei.

„M-am întors către băieţii cu care eram şi le-am spus „spuneţi-mi că nu suntem capturaţi”. „Spuneţi-mi că nu ne iau prizonieri!”. Eram atât de speriat”.

Dar cele mai mari temeri ale ei au devenit realitate.

Mariana şi colegii ei au fost transferaţi într-un depozit pentru trei zile înainte de a fi duşi la închisoarea Olenivka, în partea ocupată din estul Ucrainei.

Unitatea, cunoscută pentru condiţiile sale mizerabile, personalul abuziv şi camerele supraaglomerate în mod cronic, a fost locul unui atac cu rachete care a ucis zeci de prizonieri de război ucraineni. Ambele părţi se acuză reciproc de atac.

Pentru Mariana, acesta a fost începutul unui calvar de şase luni în care a dormit pe podea şi a fost privată de acces la hrană sănătoasă şi aer curat. A fost intimidată şi ameninţată în timpul interogatoriilor şi, la un moment dat, a fost împiedicată să folosească toaleta în timp ce era însărcinată în nouă luni. De asemenea, a fost îngrozită că bebeluşul ei se va naşte în captivitate şi îi va fi luat.

La scurt timp după ce a fost capturată, a fost interogată de un oficial rus.

„Mi-a spus că, dacă nu răspund aşa cum vrea el, mă va trimite într-un lagăr din Rusia şi copilul meu va fi luat”, a declarat Mariana.

Interogatorul ei a ameninţat că se va asigura că copilul ei va fi transferat de la un orfelinat la altul, făcându-l imposibil de urmărit vreodată.

„A fost cu adevărat groaznic, am plâns foarte mult”, a spus ea în tăcere.

Alteori, au fost folosiţi câini care lătrau pentru a o intimida pe Mariana să facă declaraţii false.

Pe tot parcursul calvarului ei, pregătirea medicală a Marianei i-a dat asigurări că sarcina ei se dezvolta normal. Însă condiţiile din închisoare erau precare.

„Locuiam într-o cameră mică, destinată pentru şase persoane, dar erau 40 de femei acolo”, a spus ea.

„Femeile mai în vârstă dormeau câte două sau trei într-un pat suprapus. Eu dormeam pe podea, sub un pat cu o prietenă. Aveam câteva perne şi o pătură”.

Mai târziu, Mariana a fost transferată într-o cameră mai mică, unde a dormit pe un palet de lemn pe podea.

În primele câteva luni, a fost tratată exact la fel ca toate celelalte femei deţinute. Dar când era însărcinată în şapte luni, un medic a sfătuit-o că are nevoie de mai mult aer proaspăt şi i s-a permis să se plimbe prin curte.

„Depindea însă de ce gardian era în tură”, a spus ea. „Uneori puteam petrece jumătate de zi afară, alteori nu mă lăsau să ies deloc”.

În luna iulie, ea a dezvoltat o complicaţie şi a fost dusă la spital pentru o ecografie. A fost prima dată când Mariana şi-a văzut copilul.

„I-am văzut braţele şi picioarele mici. Şi-a desfăcut pumnul şi mi-a arătat cele cinci degete mici. Am plâns şi am plâns. Mi-au spus că bebeluşul este bine, dar că este foarte mic şi că trebuie să mănânc mai mult şi să iau mai multe vitamine”.

Când s-a întors la închisoare, unor gardieni li s-a făcut milă de ea şi i-au adus mâncare gătită de acasă şi vitamine.

În timp ce Mariana intra în ultimele săptămâni de sarcină, se vorbea despre un schimb de prizonieri, dar încă nu exista niciun semn că acesta s-ar fi întâmplat.

Soţul ei, Vasyl, frustrat de lipsa de urgenţă a guvernului ucrainean în ceea ce priveşte negocierea eliberării ei, a făcut apel la eliberarea ei din motive umanitare.

„O mamă şi copiii ei sunt sacri peste tot... Lăsaţi-i să o elibereze”, a declarat el pentru BBC cu câteva zile înainte de eliberarea ei.

Mariana a fost transferată la o maternitate din Doneţk, unde a fost tratată bine, dar ameninţarea de a fi separată de copilul ei a rămas.

Au apărut două posibilităţi: fie Mariana va fi trimisă la o închisoare din Doneţk, unde ar putea trăi cu bebeluşul ei atâta timp cât îl va alăpta. Sau va fi dusă într-o instituţie din Rusia, unde copilul îi va fi luat când va împlini trei ani. Era prea speriată pentru a întreba unde ar fi dus copilul ei în oricare dintre scenarii.

Mariana a simţit că un schimb era ultima ei speranţă. Dar într-o vineri, în septembrie, a primit vestea de care se temea.

„Mi-au spus că schimbul a fost anulat. Situaţia de pe linia frontului se intensificase, iar cele două părţi nu se puteau înţelege. Am înţeles că era sfârşitul”, a spus Mariana. Până atunci, ea ar fi putut naşte în orice zi.

Dar, în weekend, ceva s-a schimbat. Mariana nu ştie de ce, dar, dintr-o dată, schimbul a primit undă verde. Marţea următoare, ea a fost transferată împreună cu alte zeci de prizonieri într-un oraş din Rusia, în apropiere de graniţa cu Ucraina. Acolo, a fost legată la ochi, cu mâinile legate, şi a fost urcată într-un avion militar împreună cu alţi prizonieri către o locaţie din Belarus.

Călătoria a durat 20 de ore, dar soldaţii ruşi care o păzeau pe Mariana au refuzat să o lase să folosească toaleta, în ciuda faptului că era însărcinată în nouă luni.

„Foloseşte această sticlă”, au glumit ei.

Din Belarus a fost condusă pe distanţa scurtă până la graniţa cu Ucraina şi s-a întors în siguranţa relativă a patriei sale.

După doar patru zile, Mariana a născut o fetiţă sănătoasă, pe nume Anna. Aceasta cântărea 3,2 kg - în limitele normale.

În ceea ce priveşte viitorul, Mariana ar dori să continue să lucreze în medicină, dar soţul ei şi-a exprimat clar punctul de vedere.

„Spune că nu va face faţă dacă mă întorc pe front”, spune ea râzând. „A spus că mă va părăsi”. Deocamdată, cuplul este mulţumit că se adaptează la noua lor viaţă de familie.

„M-am obişnuit deja cu faptul că am un bebeluş, care mi-a schimbat complet viaţa”, a spus ea. „Am avut chiar timp să mă obişnuiesc cu ideea de a fi mamă. Este pur şi simplu regretabil că a trebuit să fac asta în închisoare”.