Merkel, în centrul crizelor din Europa în 2015

Merkel s-a aflat în centru de fiecare dată, prin rolul de vârf de lance al diplomaţiei Uniunii Europene (UE) pe care l-a jucat în relaţiile cu Moscova, în negocierea cu Atena a condiţiilor dure prevăzute de planurile de salvare a ţării de la faliment sau prin poziţia pe care a adoptat-o faţă de valul de refugiaţi, fără precedent la nivel mondial de la al Doilea Război Mondial şi până în prezent.

Într-o perioadă de incertitudini şi disensiuni tot mai mari în Europa, această chimistă pragmatică pe care germanii o alintă "Mutti" (mami) promovează rigoarea bugetară şi principiile umanitare, valori primite adesea cu scepticism.

Însă decizia sa - neobişnuit de îndrăzneaţă - de a le deschide larg uşa refugiaţilor sirieni i-a diminuat popularitatea în ţară şi a lăsat-o pe conducătoarea primei economii europene izolată într-o serie de probleme-cheie printre cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (UE).

"2015 a fost un an incredibil, greu de înţeles cu adevărat", declara luna aceasta cancelarul, în vârstă de 61 de ani, care nu este tocmai o obişnuită a stilului hiperbolic, la Congresul Uniunii Creştin-Democrate (CDU, centru-dreapta), partidul ei.

"N-am mai trăit niciodată o succesiune atât de rapidă de evenimente atât de semnificative", sublinia ea.

O declaraţie fără precedent din partea acestei fiice de pastor protestant, care a crescut în spatele Cortinei de Fier, unde a trăit până la căderea Zidului Berlnului, în urmă cu un sfert de secol.

Ascensiunea Germaniei în cei zece ani de când Merkel se află la putere i-a neliniştit, adesea, pe vecinii europeni ai ţării.

După ce, spre exemplu, le spune - pe un ton inflexibil - statelor membre ale zonei euro afectate de criză să-şi taie cheltuielile publice, Merkel este caricaturizată în postură de dominatrix a austerităţii, în costum nazist.

Premierul italian Matteo Renzi, mai politicos, subliniază că o stimează, dar "este necesar ca Europa să servească 28 de ţări, nu doar una".

Dar cancelarul şi-a atras unele dintre cele mai dure critici prin decizia pe care a luta-o în septembrie de a deschide uşa afluxului fără precedent de refugiaţi care plecau, mulţi pe jos, de la Budapesta.

Ţara care trimitea odinioară garnituri pline cu oameni în lagăre de concentrare aplaudă, acum, sosirea trenurilor înţesate cu refugiaţi din Siria devastată de război, potrivit unor imagini televizate memorabile, preluate şi retransmise în întreaga lume.

"Putem face acest lucru", continuă cancelarul să spună hipnotic de atunci încoace, încercând să insufle curaj unei ţări care îi primeşte cu sentimente împărţite pe cei un milion de nou-sosiţi de anul acesta.

Tot ea este numită "mama Merkel" de către refugiaţi, care se înghesuie să-şi facă selfie-uri cu ea şi este prezentată în chip de Maica Tereza pe coperta revistei Spiegel.

De asemenea, într-o unanimitate rară, organizaţiile media Agence France-Presse, revista Times şi Financial Times o declară pe "regina Europei" cea mai influentă persoană din 2015.

Editorialistul de la New York Times Roger Cohen scrie, la rândul său, că "ea a devenit o personalitate europeană impozantă, egala, cu siguranţă, a unor giganţi postbelici precum Konrad Adenauer, Helmut Schmidt şi Helmut Kohl - dacă nu cumva chiar i-a întrecut".

Numeroşi germani sunt cuprinşi de îndoieli şi se tem că Merkel - garanta stabilităţii lor, în care au încredere - poate conduce ţara către haos.

În paralel, sondajele relevă temeri tot mai mari în legătură cu afluxul de migranţi - vasta majoritate musulmani-, un partid populist de dreapta începe să crească în sondaje, iar violenţele motivate de rasism ating un apogeu.

"Germania este categoric divizată", apreciază Oskar Niedermayer de la Universitatea Liberă din Berlin.

"În general, Merkel şi activitatea ei sunt în continuare foarte apreciate, însă, în ceea ce priveşte criza refugiaţilor, majoritatea crede că politica ei este greşită", subliniază el.

Planul lui Merkel de a evita venirea încă unui milion de migranţi anul viitor se bazează, în mare parte, pe convingerea altor state membre UE să primească mai mulţi refugiaţi.

Însă până acum răspunsul acestora a variat de la o tăcere asurzitoare şi până la adevărate ţipete de protest.

Premierul ungar Viktor Orban a respins vehement "imperialismul moral" al Germaniei şi a "sigilat" frontierele ţării cu garduri de sârmă ghimpată, în timp ce premierul ceh Bohuslav Sobotka a acuzat-o pe Merkel că a "încurajat imigraţia ilegală" către Europa

Preşedintele UE Donald Tusk a catalogat, la rândul său, politica lui Merkel în domeniul migraţiei drept "periculoasă".

Merkel a recunoscut, la congresul partidului ei, că afluxul refugiaţilor - "un rendez-vous cu globalizarea" - reprezintă o sarcină "uriaşă" şi că va schimba ţara pentru întotdeauna.

"Este o provocare istorică la adresa Europei, iar eu spun să noi vrem ca Europa să se ridice la nivelul acestei provocări", declara ea într-un ropot de aplauze. "Şi sunt convinsă că va fi", adăuga ea.

Niedermayer aprecia că, prin acest cel mai bun discurs pe care l-a susţinut până în prezent, Merkel "a obţinut câteva luni (de răgaz), dar nu mai mult", adăugând că nerăbdarea probabil va creşte în rândul alegătorilor, inclusiv în rândul bazei partidului ei.