Ceea ce ştim până acum este că:
1) potrivit oficialilor saudiţi, Khashoggi a murit strâns de gât, după ce s-a luat la bătaie în consulatul saudit din Istanbul cu nişte indivizi, iar ancheta a dus la arestarea a 18 saudiţi şi la demiterea a cinci demnitari, între care un consilier al prinţului Mohammad bin Salman şi adjunctul şefului serviciilor secrete;
2) potrivit ministrului de externe turc Mevlüt Çavuşoğlu, există şi ar putea fi făcută publică o înregistrare audio din sediul consulatului din care reiese că Khashoggi a fost torturat, ucis şi tranşat cu fierăstrăul; în paralel, investigatorii turci caută cadavrul prin pădurile de lângă Istanbul, folosind mostre ADN obţinute fără sprijin saudit;
3) potrivit comunicatului Administraţiei americane, SUA „vor continua să urmărească îndeaproape cu atenţie investigaţiile internaţionale asupra acestui incident tragic” şi să susţină o anchetă „rapidă şi transparentă” a cazului.
Cele trei elemente de mai sus ne spun următoarele:
1) Arabia Saudită a primit o lovitură teribilă de imagine, fie că prinţul moştenitor a comandat uciderea jurnalistului, fie că şi-a controlat atât de prost subordonaţii încât aceştia n-au ştiut să evite un asemenea deznodământ;
2) Turcia a prins momentul să renegocieze relaţiile cu SUA şi îl exploatează din plin, ţinând cont că tocmai l-a eliberat şi pe pastorul american Andrew Brunson, după doi ani de detenţie pe motiv că ar fi fost implicat în „complotul gülenist” contra liderului Tayyip Erdoğan; refuzul Turciei de a-l elibera până acum pe Brunson a costat regimul de la Ankara dublarea taxelor vamale la importurile din Turcia în SUA;
3) SUA se feresc să-i acuze în vreun fel pe saudiţi, întrucât, aşa cum a spus preşedintele Donald Trump, Arabia Saudită s-a dovedit un aliat important al Americii contra terorismului, iar cele 600.000 de locuri de muncă pe care le întreţin în SUA relaţiile comerciale şi militare cu saudiţii sunt prioritare.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ÎN PAGINA 2