Acest proiect, rămas secret timp de 65 de ani, prevedea folosirea de gaze chimice împotriva civililor japonezi în 1944, potrivit unui memorandum care descria procedurile care urmau să fie aplicate pentru ca atacul să fie cât mai devastator.
În acest document, profesorul Brunt detaliază procedura în cadrul unei asemenea operaţiuni, sugerând ca bombardamentele iniţiale să fie îndreptate către zonele urbane cel mai dens populate, folosind dispozitive incendiare "suficiente pentru a da foc acestor regiuni întinse".
După distrugerea prin incendiere a imobilelor din Tokyo, ar fi putut începe un atac cu gaze "asupra celor mai moderne străzi" ale capitalei.
Acesta avertizează totodată că dispunerea străzilor în Tokyo este puţin propice unei asemenea operaţiuni. "În zonele cu construcţii numeroase de tip japonez, unde străzile sunt strâmte, fluxul gazului ar fi redus din cauza dimensiunii străzilor", scrie acesta.
Atacul era preconizat în vară, evitând în acelaşi timp ploile estivale, întrucât frigul poate diminua efectele gazului. În zonele cel mai dens populate ale capitalei, ar fi fost necesar "un număr foarte mare de bombe mici", a precizat acesta.
În opinia lui Mark Dunton, istoric ataşat la Arhivele naţionale britanice, documentul este interesant întrucât arată că britanicii ar fi "putut fi în avans faţă de Statele Unite".
Statele Unite au lansat bombe nucleare asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki, la 6 şi 9 august 1945, provocând moartea a peste 210.000 de persoane. La mai puţin de o săptămână de la atacul asupra oraşului Nagasaki, Japonia a anunţat capitularea la 15 august 1945, punând capăt celui de al doilea Război Mondial.