Mihail Gorbaciov a fost cheia eliberării Europei de Est

Atunci, oamenii au înţeles acest lucru, susţine fostul ambasador Rodric Braithwaite, într-un articol de opinie publicat de Financial Times. Adam Michnik, unul dintre liderii opoziţiei anti-comuniste poloneze, spunea în iulie 1989: "Dacă nu ar fi fost «virusul perestroika», (mişcarea noastră democratică) nu ar fi putut ajunge acolo unde este astăzi".

Ales secretar general al Partidului Comunist Sovietic în martie 1985, Gorbaciov a anunţat doi ani mai târziu introducerea votului secret şi prezentarea a mai mult de un candidat pentru fiecare funcţie din partid, iar în vara lui 1988 a spus că aceleaşi principii se vor aplica şi la alegerile pentru Parlamentul sovietic. Ceea ce a urmat nu a fost poate o democraţie în adevăratul sens al cuvântului, dar au fost evenimente cu adevărat stimulatoare, comentează Braithwaite.

Gorbaciov le spusese deja în octombrie 1985 liderilor Pactului de la Varşovia că fiecare partid la putere trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru afacerile interne.

Conştienţi că trebuie să accepte un compromis, comuniştii polonezi şi-au trimis în septembrie 1988 un reprezentant care să discute cu Gorbaciov, iar acesta le-a transmis că liderii polonezi trebuie să îşi stabilească de acum înainte propriile tactici şi să adopte propriile decizii.

Mulţi occidentali îl critică acum pe Mihail Gorbaciov pentru că nu a reuşit să gestioneze mişcările de revoltă, iar mulţi ruşi îl consideră un trădător care a distrus o superputere.

Ţara acestora din urmă rămâne un stat introvertit, naţionalist, lipsit de încredere din partea vecinilor săi, nesigur de el şi de locul pe care îl ocupă în lume. Istoria, dimensiunile şi sărăcia Rusiei înseamnă că ea nu a avut niciodată ocazia să realizeze tranziţia către democraţie la fel de rapid şi uşor ca restul Europei.

Dacă Rusia va reuşi vreodată să-şi depăşească fobiile, viitorii istorici ruşi vor interpreta rolul lui Gorbaciov într-o manieră mai indulgentă, consideră fostul ambasador. Noi ceilalţi nu prea avem scuze să uităm că, dacă nu ar fi fost el, sfârşitul comunismului în Europa ar fi putut fi un proces mult mai sângeros şi mai îndelungat, conchide acesta.