Datând din Evul Mediu și popularizat în secolul al XVI-lea, lanțul de mărgele care alcătuiește un rozariu este unul dintre cele mai vizibile simboluri ale creștinismului – ținut în mână de tineri și bătrâni, atârnat de centurile călugărilor, drapat în jurul oglinzilor retrovizoare ale vehiculelor, confecționat din pietre prețioase, lemn de măslin din Țara Sfântă sau plastic ieftin, chiar strident.
Rugăciunea repetitivă există în mai multe religii. Pentru catolici, rozariul constă în recitarea unei rugăciuni „Tatăl nostru” și a zece rugăciuni „Ave Maria”, de cinci ori – începând fiecare „decadă” cu o scurtă meditație asupra diferitelor mistere despre viața lui Iisus și a Mariei.
Acestea variază în funcție de ziua săptămânii – de la cele „glorioase”, precum asumarea Mariei, la cele „dureroase”, precum urcarea lui Iisus pe dealul Calvarului.
„Maria este mediatoarea dintre Dumnezeu și omenire”, a spus reverendul Enzo Fortunato, un franciscan care conduce comitetul Vaticanului pentru Ziua Mondială a Copilului. „Ne adresăm Mariei ca și copii, cu certitudinea că ea ne ascultă ca o mamă”.
Rugăciunea poate fi făcută individual sau în grup, așa cum a fost făcută pentru Francisc, acasă sau în pelerinaj pe în biserici. Bazilica din Lourdes, Franța, unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din Europa, este dedicată Fecioarei Maria a Rozariului, la originea imaginilor cu Maria ținând rozariul.
În multe țări este de mult timp o tradiție să te rogi rozariul pentru cei bolnavi. Când au început rostirile în grup din Piața Sfântul Petru în noaptea de 24 februarie, mulți și-au amintit de priveghiurile sumbre ținute atunci când Sfântul Ioan Paul al II-lea a fost spitalizat la sfârșitul papalității sale, în 2005.
„Este o rugăciune simplă, care nu necesită cunoștințe speciale sau pregătire”, a declarat Fermín Labarga, profesor de istoria bisericii la Universitatea din Navarra, Spania. „Ne învață să ne rugăm ca Maria, contemplându-l mereu pe Hristos”.