Mii de opozanţi ai monarhiei au manifestat în Spania cerând "Referendum Ya! " pentru republică

"Spania, mâine, va fi republicană", strigau manifestanţii, defilând în centrul Madridului, într-o adevărată maree de steaguri roşii şi/sau violet, culorile celei de a doua Republici spaniole proclamate în aprilie 1931 şi aneantizate de dictatura franchistă în 1939, după trei ani de război civil.

Încă din seara lui 2 iunie, la câteva ore după de Juan Carlos, în vârstă de 76 de ani, şi-a anunţat decizia de a abdica, un val republican şi-a semnalat prezenţa în ţară.

Zeci de partide politice de stânga şi organizaţii cetăţeneşti au îndemnat sâmbătă la noi manifestaţii, reclamând "Un referendum acum!" asupra viitorului monarhiei şi instaurarea celei de a treia Republici. Manifestanţii au invadat străzile în numeroase oraşe, inclusiv în Ţara Bascilor şi Valencia.

"A venit momentul să întrebăm poporul ce fel de şef de stat vrea", a declarat un universitar, Jorge Lopez, în vârstă de 31 de ani, cercetător în fizică la Madrid. "În anii '70, la începutul democraţiei, s-a profitat de pe urma faptului că oamenilor le era frică de o revenire la dictatură pentru a ni se impune o monarhie care nu este majoritară", a adăugat el.

"Şefi de stat prin urne, nu prin naştere", "Burbonii, la alegeri", proclamau pancarte purtate în mulţime.

Prinţul moştenitor Felipe se pregăteşte, la vârsta de 46 de ani, să devină următorul rege al Spaniei. El probabil că va depune jurământul pe 19 iunie, în Parlament.

Mai întâi Camera Deputaţilor, iar după aceea Senatul, vor vota o lege care autorizează abdicarea lui Juan Carlos. Rezultatul este cunoscut dinainte. Partidele favorabile monarhiei - în principal Partidul Popular (dreapta), care guvernează Spania, şi Partidul Socialist, cea mai importantă forţă a opoziţiei - însumează peste 80% din mandatele în Parlamentul ales în 2011.

Însă, în ultimii trei ani, criza economică şi scandalurile care au pătat finalul domniei lui Juan Carols i-au diminuat totodată popularitatea, iar monarhia nu a fost ocolită de scăderea încrederii generale în instituţii.

Expresia acestei tendinţe a fost rezultatul alegerilor europene de la 25 mai şi deruta partidelor tradiţionale, zguduite de către formaţiuni mici de stânga prorepublicane, care au adunat împreună aproimativ 20% din voturile exprimate.

"Cred că există în prezent forţe care doresc o schimbare profundă", afirmă Jorge Lopez, un alegător al partidului ecologisto-comunist Izquierda Unida. În opinia sa, Felipe "nu este diferit de oricare alt cetăţean spaniol, iar alţii ar putea să fie de asemenea capabili, poate mai mult ca el, să fie şefi de stat".

- O "reînnoire nesigură"

Valul republican raliază în special tineri, care nu cunosc contextul urcării pe tron a lui Juan Carlos, pe 22 noiembrie 1975, după două zile de la moartea lui Francisco Franco, anii de tranziţie şi aprobarea prin referendum, în 1978, a Constituţiei care a fondat Spania democratică.

"Suntem aici pentru că nu mai vrem o monarhie în Spania", rezumă o tânără, Maria Cabrera, în vârstă de 28 de ani, care a venit să manifsteze la Madrid împreună cu doi prieteni.

"Regele nu serveşte la nimic, tot ceea ce face este să cheltuiască bani", spune ea, referindu-se la scandalul judiciar în care Cristina, sora lui Felipe, este inculpată pentru fraudă fiscală.

"Oamenii sunt obosiţi de corupţie, vor să-şi poată alege şeful statului. Este mai democratic, nu?", subliniază prietenul ei, Juan, în vârstă de 29 de ani, angajat la o firmă de securitate.

În prezent, un rege afectat de probleme de sănătate şi scandaluri urmează să transmită puterea.

Anunţându-şi abdicarea, Juan Carlos a spus că doreşte o "reînnoire" a monarhiei sub impulsul unei "noi generaţii", lăsând viitorului rege Felipe al VI-lea sarcina de a reda legitimitate Coroanei.

Alt semn al turbulenţelor pe care le va avea de înfruntat noul rege este faptul că în Catalonia, cu cinci luni înainte de data stabilită pentru un referendum pentru autodeterminare, steagurile republicane flutură printre "estelada", steagul separatist cu o stea albă.