Modelul nu este Finlanda, ci Austria. Deşi războiul nu se opreşte, se discută despre o formulă pentru începerea unor negocieri concrete între Ucraina şi Rusia.
Vladimir Putin ar putea să permită guvernului lui Volodimir Zelenksyi să supravieţuiască. În schimb, Ucraina s-ar angaja să adopte „neutralitatea perpetuă”, modificând Constituţia care, din 2019, prevede o cale spre NATO. Pentru Kiev, toate acestea ar însemna o schimbare drastică a procesului politic, cultural şi chiar psihologic care a început în 2014, odată cu revolta Maidan şi înlăturarea preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici.
Cu câteva zile înainte de atacul lui Putin (24 februarie), cancelarul german Olaf Scholz propusese o soluţie extremă pentru Ucraina: „îngheţarea” pentru o lungă perioadă a cererii de aderare la NATO.
Practic, o decizie politică, reversibilă în timp. Finlanda a ales echidistanţa între cele două blocuri, la momentul Războiului Rece, dar fără a introduce constrângeri legale care ar putea împiedica schimbările viitoare. Atât de mult încât, în ultimele săptămâni, premierul finlandez, Sanna Marin, a participat la summiturile Alianţei Atlantice.
Un alt mod de gândire este în desfăşurare la Helsinki: agresiunea lui Vladimir Putin a schimbat cadrul istoric şi, prin urmare, Finlanda consider că a venit momentul să renunţe la statutul „politic” de ţară neutră şi să adere la NATO.
Situaţia Austriei este însă alta: neutralitatea este consacrată în Constituţie din 1955. Este o parte integrantă a identităţii noului stat care a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial.