Pentru vecinii maritimi, este de ajuns o platformă, nu un teritoriu, şi apoi să vezi dispută maritimă hibridă, unde eşti singur pentru că Rusia va căuta să acţioneze astfel încât să nu creeze condiţiile activării Articolului 5.
Într-o dispută maritimă cu Rusia, doar mijloacele hard contează: o flotă navală echilibrată (de la nave mici de patrulare şi nave purtătoare de rachete la corvete şi submarine) şi una aeriană superioară (avioane moderne, generaţia 4,5) Chiar dacă eşti membru al Alianţei, condiţiile hibride ale conflictului te pun în situaţia de a fi singur cu agresorul, cel puţin în faza iniţială, a incertitudinilor (vă mai amintiţi când Rusia era în plină ofensivă armată în Donbas, iar Rusia ne ameţea cu povestea: „Poroşenko vrea război…chiar dacă ştie că îl va pierde”?).
Mai ales în situaţia când există vulnerabilităţi şi nu poate fi exclusă perspectiva unor viitoare tensiuni cu Rusia, este recomandabil să nu se dea crezare cântecelor de sirenă ale deschiderii de negocieri, indiferent în ce problemă, pentru că, ulterior, orice cedare la capitolul încredere reciprocă se răzbună: ucrainenii regretă amarnic acordul privind Marea Azov semnat cu Rusia în 2003.
În final, dacă nu vrem să rămânem singuri în calea lupilor, aşa cum este Ucraina, nu numai că trebuie să fim cu ceilalţi, ci să fim la fel ca ceilalţi din club, la toate capitolele: politic, economic, militar şi cultural.
(Sandu Valentin Mateiu este comandor (r) de marină, fost diplomat militar)