MONITORUL APĂRĂRII: O retragere cât o înfrângere. Consecinţele deciziei lui Trump de a retrage militarii americani din Siria

Primele reacţii, prima demisie

În orele ulterioare anunţării deciziei, şase senatori din ambele partide, printre care şi unul din aliaţii preşedintelui în Senatul SUA, senatorul Lindsey O. Graham, într-o scrisoare deschisă, i-au solicitat acestuia să-şi reconsidere poziţia, invocând faptul că, prin această retragere, Statul Islamic va reveni ca ameninţare regională.  Şi nu au fost singurele mesaje care s-au arătat cel puţin suprinse, dacă nu şi dezamăgite, de decizia preşedintelui. Nu numai din SUA, dar şi din Europa. Cunoscutul politician olandez, Guy Verhofstadt, a comentat că ”este o victorie pentru Rusia, Iran, Turcia..., pentru regimul sirian... lasă europenii vulnerabili....”

Chiar şi tatăl purtătoarei de cuvânt a Casei Albe, Sarah Sanders, fostul guvernator de Arkansas, Mike Huckabee, şi el suporter al preşedinbtelui, a transmis, pe twitter, apelul pentru o regândire a acestei decizii, care este ”o trădare a kurzilor care şi-au sacrificat sângele pentru americani”, invocând şi faptul că, prin această retragere, creştinii sirieni vor rămâne fără nicio protecţie (”sitting ducks” & ”ţinte sigure”).

Au existat, desigur, şi aprecieri pozitive, mai precaute sau mai direct exprimate, în special, pe plan internaţional. Preşedintele rus Vladimir Putin a avut o notă de reţinere, deşi a apreciat, cum altfel, că decizia este cea corectă, dar: ”Noi nu vedem încă niciun semn al acestei retrageri”. Turcia, prin mesajul transmis vineri, 21 decembrie, de ministrul de externe, Mevlut Cavusoglu, salută decizia lui Trump şi sugerează că ar trebui să existe o coordonare.

La o zi după anunţarea acestei decizii, un nou mesaj anunţă, în acelaşi stil: ”Generalul Jim Mattis se va retrage, cu distincţie, la sfârşitul lunii februarie...”. După doi ani în care s-a aflat la conducerea Departamentului Apărării, perioadă în care a avut şi acţiuni coordonate cu preşedintele Trump în domeniul achiziţiilor de echipamente sau al convingerii aliaţilor NATO pentru creşterea alocaţiilor bugetare pentru apărare (atât de des invocatul procent de 2% pentru bugetul militar), realizări care i-au adus laude din partea preşedintelui, dar şi divergenţe cu acesta, generalul Mattis şi-a scris demisia.

Într-un stil laconic şi exact, pe profilul unui general de patru stele, cu 44 de ani de carieră, Mattis nu face reproşuri directe, dar sugerează moralizator ca ”tratarea aliaţilor cu respect” este una din coordonatele acestei cariere.

Ce urmează acestei decizii?

Deocamdată, nu este foarte sigur cum va fi pusă în practică. Preşedintele Trump a anunţat concomitent şi retragerea a 5.000 de militari din contingentul din Afganistan. Unde SUA nu sunt singure, o mare parte din partenerii şi membrii NATO, inclusiv România, fiind, de asemenea, prezenţi cu contingente naţionale. Sunt decizii care schimbă reperele implicării SUA, chiar şi ale NATO, în două spaţii strategice extrem de importante, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. Nici în Siria, americanii nu sunt singuri. Marea Britanie şi Franţa au contribuit, la rândul lor, cu contingente militare, iar ulterior anunţului, au subliniat că vor continua operaţiunile anti – ISIL din Siria. Trecutul istoric în regiune pune Londra şi Parisul în faţa unei opţiuni de menţinere a acestei prezenţe. Mai e şi Israelul, principalul aliat al SUA în regiune, extrem de interesat să-şi ţină inamicii la distanţă şi prietenii aproape. Consilierul prezidenţial, John Bolton, a afirmat, cu doar trei luni în urmă , că SUA vor rămâne în Siria tot atât timp cât vor fi şi iranienii.

Citeşte continuarea articolului în monitorulapararii.ro