Moqtada Sadr orgnizează un referendum pentru desemnarea premierului irakian

Membrii şi simpatizanţii mişcării, dar şi orice irakian care vrea acest lucru, se vor pronunţa în întreaga ţară, vineri şi sâmbătă, asupra a cinci nume de candidaţi pentru acest post.

Pe listă figurează Nuri al-Maliki, Iyad Allawi, candidatul laic care a câştigat alegerile, fostul premier Ibrahim al-Jaafari, actualul vicepreşedinte şiit Adel Abdel Mehdi precum şi Jaafar Mohammed Baqer Sadr, fiul lui Mohammed Baqer Sadr, un ayatollah asasinat în 1980.

"Situaţia politică este complicată şi Sayyid Moqtada Sadr a spus întotdeauna că cel mai bun consilier este poporul irakian (...) Sayyid nu poate spune că vrea un premier anume, a explicat Hazem al-Araji, unul dintre liderii mişcării.

Acesta a negat intenţia mişcării sale de a organiza alegeri repetate. "Irakienii şi-au ales deputaţii şi nu premierul", a declarat el în biroul său din cartierul şiit Kazamiya, situat în apropierea mausoleului imamului şiit venerat Mussa Kazem.

"Partidele politice sunt cot la cot şi toate au un candidat pentru acest post (...) Acest lucru împiedică formarea rapidă a unui Guvern", a continuat Ahmed Khalaf, unul dintre cei trei membri ai comitetului organizator al referendumului.

Potrivit lui Ahmed Fadel, profesor de ştiinţe politice la universitatea din Bagdad, Moqtada Sadr vrea să exercite presiune asupra negocierilor cu alte partide, în special asupra listei Statului de Drept (AED) al lui Maliki, pe care nu îl mai vrea premier pentru încă patru ani.

"Cu acest referendum, curentul sadrist şi-a jucat cartea pentru a face presiune asupra altor partide politice", consideră el.

"Cred că negocierile cu Statul de Drept sunt în impas şi că membrii mişcării lui Sadr vor să facă presiune, graţie susţinerii populare, în favoarea unei alte persoane decât Nuri al-Maliki", a adăugat el.

Pentru membrii mişcării lui Sadr, echitatea se rezumă la "orice în afară de Maliki", pe care îl antipatizează profund, aproape îl urăsc, din cauza unei ofensive împotriva Armatei lui Mahdi, aripa armată a mişcării, în 2008, pentru a pune capăt haosului creat de miliţiile armate.

"Nu avem o linie roşie pentru nimeni, dovada este că numele lui Maliki figurează pe buletine", afirmă Ahmed Khalaf.

Dar, adaugă el imediat: "Am suferit din cauza lui Maliki. Acţionează ca Saddam şi chiar mai rău decât Saddam faţă de curentul sadrist. Ne-a încarcerat cu sutele, ne-a bombardat cu avioanele sale, ne-a expulzat din cercurile puterii".

Impunând o disciplină puternică în rândurile sale, membrii mişcării lui Sadr au reuşit să câştige aproximativ 40 de locuri (faţă de 32 în Parlamentul precedent), zdrobindu-şi aliaţii şiiţi din Consiliul Suprem Islamic în Irak (CSII) al lui Ammar al-Hakim, care a obţinut doar jumătate din numărul de mandate ale acestora.

Primul scrutin legislativ după Saddam, din 2005, "ne-a permis să ne studiem forţele şi slăbiciunile. Am conchis că trebuie să ne extindem pe teren, pe care l-am împărţit în sectoare", unde candidaţii nu au încetat să dea sfaturi cu privire la vot, a declarat Khalaf.

Dar principala forţă a curentului sadrist a venit din moschei. "Suntem un curent religios şi predica de vineri din moschei este instrumentul nostru de comunicare", a declarat el, adăugând: "Am reuşit să convingem oamenii că acest curent este o mişcare populară (...) şi salvatoare".