Nava spaţială Voyager 1 a activat un radio care era indisponibil din 1981

Nava spaţială Voyager 1 este cel mai îndepărtat obiect creat de om, iar, aflându-se la aproape 25 de miliarde de kilometri distanţă, durează aproape 23 de ore pentru ca un mesaj să ajungă acolo – chiar şi la viteza luminii – şi alte 23 de ore pentru a primi un răspuns.

Pe 18 octombrie, Voyager 1 a ratat apelul programat pentru a transmite date către Pământ. Reţeaua Deep Space Network (DSN) a NASA a căutat semnalul şi, în cele din urmă, l-a găsit pe o bandă de frecvenţă uşor diferită. Se pare că activarea unui încălzitor la bord a declanşat sistemul de protecţie automată al Voyager 1. Dacă un instrument încearcă să consume prea multă energie, acest mecanism opreşte automat alte sisteme non-esenţiale pentru a conserva energia.

„Victima” a fost emiţătorul radio în bandă X, principala linie de comunicare a navei cu Pământul. Pentru a economisi energie, sistemul de protecţie a redus rata de transmitere a datelor şi a modificat semnalul din banda X.

DSN a reuşit să restabilească conexiunea, iar situaţia părea stabilă în timp ce echipa de zbor investiga problema. Totuşi, a doua zi, comunicaţiile s-au întrerupt complet.

NASA suspectează că emiţătorul în bandă X a declanşat de încă două ori sistemul de protecţie, ceea ce ar fi determinat nava să îl oprească complet. În locul acestuia, Voyager 1 ar fi trecut la emiţătorul în bandă S, care consumă mai puţină energie.

Emiţătorul în bandă S era însă şi mult mai slab, iar echipa se temea că semnalul acestuia nu mai poate fi detectat de la o distanţă atât de mare. Voyager 1 nu a mai folosit acest emiţător pentru a comunica cu Pământul din 1981, când nava se afla mult mai aproape de noi.

Inginerii DSN au reuşit însă să restabilească conexiunea cu acest instrument, trimiţând joi o comandă care a confirmat că acesta funcţionează în continuare. Echipa nu vrea să reactiveze emiţătorul în bandă X până nu identifică problema, dar investigaţiile continuă.

Potrivit experţilor, cea mai impresionantă parte a acestei poveşti este că încă se pot realiza astfel de diagnostice de la o distanţă atât de mare, dincolo de marginile sistemului solar, pe o tehnologie care are aproape 50 de ani. Totuşi, pe măsură ce sondele Voyager îmbătrânesc, întâmpină tot mai multe probleme tehnice.