Pactul vizat la reuniunea de la Paris, prevăzută în decembrie, este considerat un test crucial pentru procesul diplomatic, care a eşuat să conducă la un acord puternic în urmă cu şase ani, la Copenhaga.
Oficiali ONU apreciază că, de această dată, lucrurile arată mult mai bine, deoarece cele mai multe dintre puterile economice au prezentat deja planuri naţionale în vederea limitării emisiilor de gaze cu efect de seră după 2020, când urmează să intre în vigoare noul acord.
Însă mai rămân multe de făcut cu privire la modul în care urmează să se vegheze ca ţările semnatare să-şi respecte angajamentele şi cu privire la modul de împărţire a responsabilităţilor, în acest efort, între ţări aflate în stadii diferite de dezvoltare.