Nicolas Sarkozy, criticat dur atât de presa franceză, cât şi de cea internaţională

Săptămânalele, cu un public mai larg decât cotidienele, au început o serie de atacuri dure la adresa lui Sarkozy, după declaraţiile acestuia privind politica de securitate, legate de imigrare, delincvenţă şi naţionalitate.

Tonul a fost dat de Marianne, care l-a caracterizat pe preşedinte drept "derbedeu al republicii", în timp ce Le Nouvel Observateur (de stânga) a publicat o fotografie alb-negru cu un Sarkozy nebărbierit, cu ochii înroşiţi, după modelul imaginilor cu persoane căutate, titrând "Este acest om periculos?".

Le Point, cu orientare de dreapta, se întreba în iunie dacă Sarkozy "este atât de nul", într-un moment în care sondajele indicau o scădere dramatică a popularităţii preşedintelui.

Tonul neobişnuit de critic al presei a determinat mai mulţi deputaţi şi miniştri din majoritatea prezidenţială să denunţe "o derivă populistă". În numărul de sâmbătă al Le Parisien, unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Sarkozy, Henri Guaino, apreciază drept "trist" faptul că o presă "care se pretinde serioasă ajunge la caricatură, insultă, atacuri la persoană".

Nici presa străină nu a fost mai blândă cu Sarkozy, în special după anunţarea noilor măsuri de securitate. Iar dinamismul preşedintelui francez, apreciat după declanşarea crizei financiare sau în timpul preşedinţiei franceze a UE, este denunţat deseori acum drept manifestare a autoritarismului. Săptămânalul britanic The Economist a scris despre "incredibilul preşedinte care se micşorează", publicând o ilustraţie în care Sarkozy este prezentat sub forma unei perechi de picioare, acoperite de un bicorn napoleonian.

"Presa se hrăneşte din necazurile «telepreşedintelui», aşa cum s-a hrănit la un moment dat din ieşirile lui", afirmă sociologul Denis Muzet. "Jurnaliştii distrug simbolurile la a căror creare au contribuit. Aşa funcţionează lucrurile întotdeauna", adaugă el.

Recurgând la un limbaj direct şi familiar, iar uneori chiar violent, Nicolas Sarkozy a desacralizat funcţia de şef al statului, în raport cu predecesorii săi. Conducerea sa având la bază "emoţia şi pasiunea", el a declanşat "reacţii emoţionale şi pasionale care pot fi, atunci când este vorba de respingere, la fel de excesive cum au fost când era vorba despre aprobare", apreciază Muzet.

"Concentrând toată puterea, Nicolas Sarkozy concentrează şi toate atacurile", afirmă şi sociologul Philippe Riutort.

Aceste decizii editoriale au şi motive economice, apreciază, la rândul său, profesorul Remy Rieffel, care subliniază că vânzările revistelor au scăzut în ultimii doi ani cu 5 - 9 la sută. "Nu se mai pot mulţumi cu prime pagini neutre. Trebuie să se poziţioneze în mod mult mai ferm (...), cu prime pagini care să atragă atenţia", adaugă el.