Noi studii arată asemănările neaşteptate dintre coronavirus şi ciuma bubonică

Pandemia îşi trage originea dintr-un teritoriu străin. Se extinde cu repeziciune în toate porturile unde ajung călători infectaţi. Unii sunt asimptomatici, alţii nu. Nu există nici un tratament disponibil care să vindece noua boală. Toţi oamenii stau în casă pentru a evita pericolul. Economia s-a oprit. Armata este dislocată pe străzi pentru a păstra ordinea. Doctorii se chinuie să găsească un remediu. Cei care-i îngrijesc pe bolnavi sunt epuizaţi. Mii de victime cad pradă noii boli iar groparii sapă zi şi noapte.

Nu este o mărturie despre pandemia de coronavirus din 2020. Este cronica scrisă de Procopius din Cezareea despre epidemia de ciumă bubonică care a răvăşit Imperiul Bizantin între anii 541 şi 544. Boala s-a întins pe un teritoriu vast, din Peninsula Iberică până în China.

Cercetătorii de la Universitatea din Barcelona au descoperit similitudini între noul coronavirus şi prima epidemie de ciumă bubonică. Asemănările sunt la nivelul comportamentului uman. În ciuda tragediei pe care cu toţii o trăim în prezent, istoria se repetă, redactează El País.

În anul 541, sub conducerea lui Iustinian, a existat un focar de ciumă bubonică în Imperiul Bizantin. Alarma s-a dat în Egypt şi de acolo infecţia letală s-a extins rapid. Procopius relatează în cartea sa „Istoria războaielor” modul în care pandemia s-a răspândit. Soldaţii romani au transmis ciuma în toate porturile în care s-au oprit - în mod special în Europa, Africa de Nord, Persia şi de acolo în China.

Cronicile vremii vorbesc despre cum epidemia a şters aproape întreaga rasă umană de pe faţa pământului. La apogeu rata mortalităţii atinge vârful care variază între 5000 şi 10000. Haosul a fost inevitabi din cauza condiţiilor igenico-sanitare limitate.

Povestea are totuşi o finalitate optimistă. Când pandemia de ciumă bubonică a luat sfârşit, oamenii au abandonat faptele rele pentru un moment pentru a se bucura zi de zi de darul numit viaţă.

Sursa foto: profimedia