Nord-coreenii reuşesc tot mai greu să fugă din ţară, din cauza intensificării măsurilor represive

Cu garduri de sârmă ghimpată ridicate pe ambele maluri ale râului Tumen care constituie graniţa cu China, cu mai multe posturi de supraveghere şi o monitorizare mai atentă a apelurilor telefonice internaţionale, numărul nord-coreenilor care ajung anual în Coreea de Sud prin China s-a înjumătăţit faţă de 2011.

Majoritatea acestor călătorii sunt aranjate de cetăţeni chinezi de etnie coreeană, iar taxele lor s-au dublat, ajungând la aproximativ 8.000 de dolari de persoană, dincolo de posibilităţile nord-coreenilor.

"Serviciile de informaţii au început monitorizarea (apelurilor telefonice) la trecerile de frontieră, reducând activităţile călăuzelor", a declarat Han Dong-ho, cercetător la Institutul coreean pentru reunificare naţională din Seul, care intervievează periodic fugarii.

"Mai periculos, mai scump. Multe conexiuni cu călăuzele, pe care nord-coreenii le numesc «linii», au fost pierdute", a adăugat el.

Sutele de kilometri de sârmă ghimpată amplasată pe stâlpii de beton de pe malurile râului Tumen au apărut în 2012, potrivit locuitorilor de pe partea chineză a frontierei şi imaginilor din satelit.

De partea nord-coreeană, posturile de pază, câinii şi turnurile de observaţie din beton populează malul râului, unde localnicii povestesc cum se jucau copiii de pe ambele părţi ale graniţei în timpul iernii, când apa îngheţa.

"De când a venit Kim Jong-un, au fost momente când călăuzele au refuzat să meargă în anumite zone din partea chineză din cauza riscurilor de securitate sporite", a declarat Sokeel Park de la Libertate în Coreea de Nord, care lucrează cu fugari.

Sunt 27.810 nord-coreeni care s-au stabilit în Coreea de Nord, potrivit Ministerului Unificării de la Seul.

Numărul anual al celor care au fugit din Coreea de Nord a crescut semnificativ faţă de sfârşitul anilor 1990, potrivit datelor Guvernului sud-coreean, când mulţi au trecut în China în căutarea mâncării. Acesta a atins apogeul în 2009, când 2.914 nord-coreeni au ajuns în Coreea de Sud, cel mai mare aflux de la sfârşitul războiului Coreei din 1950-1953.

Dar în timpul primului an al lui Kim Jong-un, în 2012, doar 1.502 nord-coreeni au ajuns în Coreea de Sud, o scădere cu 44 la sută faţă de anul anterior. În 2013, numărul lor a fost de 1.396.