„Închiderea taberelor aşa cum sunt ele astăzi este un imperativ categoric, din cauza condiţiilor mizere şi a violenţei de acolo, care reprezintă primul impediment pentru integrare şi legalitate”, a declarat Mariolina Moioli, care conduce Oficiul din Milano pentru familie, şcoli şi politici sociale.
Oficiul a depus eforturi pentru a găsi alternative la aceste tabere, inclusiv asistenţă financiară pentru romii care decid să se întoarcă în România. Marco Deragna, un locuitor dintr-o tabără situată la periferia metropolei Milano, declară însă că el şi celelalte familii care trăiesc acolo de aproape două decenii nu au primit alternative viabile după ce au fost informaţi că trebuie să plece.
În zeci de oraşe italiene, administraţiile locale au dus politici similare în ceea ce priveşte populaţia romă şi sinti din Italia. Guvernele locale au desfiinţat tabere autorizate şi au dărâmat tabere neautorizate, evacuând locuitorii lor.
Italia a depus puţine eforturi pentru a integra populaţia romă în societate, punând accentul pe securitate, comentează New York Times. Atunci când municipalităţile au autorizat construcţia unor tabere, acestea au fost amplasate la periferia oraşelor, segregate de restul populaţiei.