Noul Parlament European s-a reunit. Eurofobii s-au întors cu spatele când în PE a răsunat imnul european

Câteva zeci de deputaţi din cadrul unor partide eurofobe s-au întors cu spatele în momentul în care în hemiciclu a răsunat imnul european. Acest gest a pătat începutul sesiunii în care urmează să fie ales preşedintele instituţiei.

Eurodeputaţi indignaţi şi-au exprimat furia în mesaje postate pe Twitter. Deputatul din cadrul formaţiunii franceze UMP Philippe Juvin (dentru-dreapta), i-a catalogat pe eurofobi "debili, la 100 de ani de la sinuciderea în grup", referindu-se la împlinirea unui secol de la Primul Război Mondial.

"Respingerea fraternităţii nu va contribui la avansarea lucrurilor", a declarat într-un mesaj postat pe reţeaua de socializare eurodeputata franceză Sylvie Goulard, furioasă pe aceşti "indivizi fără ruşine".

"Unii dintre aleşii eurofobi şi eurosceptici au rămas aşezaţi, alţii au întors spatele când s-a cântat imnul european. Inconsecvenţă!", a comentat deputatul PPE Constance Le Grip.

Social-democratul Martin Schulz a fost reales marţi preşedinte al Parlamentului European (PE), pentru încă un mandat de doi ani şi jumătate, în baza unui acord de coaliţie cu PPE (centru-dreapta) şi liberali, care nu prezintă contracandidaţi pentru acest post.

Deputaţii votează pe buletine secrete. Pentru a fi ales, un candidat este necesar să obţină majoritatea absolută după trei tururi.

Alţi trei candidaţi au fost prezenţi în primul tur, şi anume conservatorul britanic Sajjad Karim, spaniolul Pablo Iglesias - susţinut de stânga radicală, şi Ulrike Lunacek din partea Verzilor austrieci.

Victime ale neîncrederii în proiectul european după ani de criză, principalele patru formaţiuni eurofile (PPE, PSE, liberalii şi Verzii) au pierdut mandate în alegerile europene.

Împreună, cei 221 de deputaţi PPE şi 191 socialişti reprezintă doar o majoritate fragilă de 412 mandate din totalul de 751. Cele două grupuri parlamentare s-au adresat liberalilor în vederea unei alianţe cu cei 67 de eurodeputaţi ai formaţiunii pentru a-şi consolida poziţia. Ei contează şi pe o anumită bunăvoinţă din partea Verzilor (50 de mandate).

"Este alt Parlament", recunoaşte preşedintele PPE Joseph Daul, care a condus timp de cinci grupul parlamentar. "Dacă Parlamentul European vrea să-şi păstreze prerogativele, este necesar ca toate forţele democratice să se unească", a avertizat el.

În fapt, această alianţă vizează totodată "instaurarea unui cordon sanitar" în faţa formaţiunilor eurofobe, care adună 100 de mandate. În Parlamentul în exerciţiu eurofobii deţin doar o mână de mandate.

Actorul central al acestei forţe în ascensiune - grupul EFDD creat de către Nigel Farage - adună 48 de mandate în jurul Ukip, marele învigător în alegerile din Marea Britanie, în care a militat pentru ieşirea ţării din UE, şi a populiştilor italieni din cadrul Mişcării Cinci Stele (M5S) a lui Beppe Grillo.

Britanicii sunt pilonul grupului conservator care, la finalul unei bătălii dure, a reuşit să obţină statutul mult râvnit de a treia forţă în PE cu cele 70 de mandate adunate.

- "Eforturi de a seduce"

În total 52 de deputaţi sunt neafiliaţi, dintre care jumătate provin din Frontul Naţional (FN) francez. Preşedinta formaţiunii, Marine Le Pen, a eşuat în a constitui un grup, ceea ce o privează de o vizibilitate mai bună, dar şi de mijloace financiare importante.

Rivalităţile şi ura dintre euroscepticii britanici ai lui David Cameron şi eurofobi sunt profunde, la fel ca şi cele dintre eurofobi şi extrema dreaptă ori între naţionalişti şi extremişti, incapabili, până la urmă, să facă front comun.

Astfel, capacitatea lor de a dăuna funcţionării instituţiilor UE este slabă.

Alegerea preşedintelui PE va constitui un test al raporturilor de forţă din cadrul mişcării proeuropene, cu două săptămâni înainte de supunerea la vot a nominalizării lui Jean-Claude Juncker la preşedinţia Comisiei Europene (CE) pe 16 iulie.

Parlamentul şi partidele politice europene au reuşit să impună un proces la finalul căruia candidatul formaţiunii care obţine victoria în alegeri, în cazul de faţă PPE, obţine nominalizarea la conducerea Comisiei.

Însă sistemul, care a fost acceptat după ce numeroşi şefi de stat şi de guverne şi-au exprimat reticenţa, continuă să fie contestat. De asemenea, Juncker nu se bucură de o susţinere unanimă. Experienţa sa importantă, după 19 ani de conducere a Guvernului Luxemburgului, este văzută atât ca un atu - de către susţinătorii săi, cât şi ca un handicap - de către critici, în contextul în care Europa este somată să se reformeze.

Votul se ţine cu buletine secrete şi sunt aşteptate trădări, atât la stânga, începând cu eurodeputaţii Partidului Laburist britanic, cât şi la dreapta, din partea partidul unguresc Fidesz al lui Viktor Orban, singurul şef de Guvern care a votat împotriva lui Juncker, alături de Cameron.

Premierul britanic "şi-a pierdut mult din entuziasm şi dinamism. Acum este necesar să depună eforturi pentru a seduce", a declarat un oficial european de rang înalt.