Oamenii de ştiinţă atrag atenţia că trezirea unei regiuni vulcanice din Islanda ar putea provoca perturbări în secolele următoare

Începând cu 21 ianuarie, peninsula Reykjanes situată la sud-vest de capitala Islandei, Reykjavik, a cunoscut peste 8.000 de cutremure şi înălţări ale solului de aproximativ 10 cm din cauza intruziunilor de magmă în subteran.

„Se pare că după ce a fost relativ inactivă timp de mai multe secole, această regiune se trezeşte”, a spus Dave McGarvie, un vulcanolog de la Universitatea Lancaster.

Situată aproape de oraşul Grindavík şi faimoasa atracţie turistică Blue Lagoon, şi la numai 15 km de aeroportul internaţional islandez, regiunea a erupt ultima oară în urmă cu aproximativ 800 de ani (deşi au existat erupţii mai recente în interior). Dovezile geologice arată că zona este alimentată de cinci sisteme vulcanice, care par să prindă viaţă într-un mod coordonat aproximativ la fiecare 1.000 de ani.

Ultima perioadă de activitate vulcanică din peninsulă a început în secolul al X-lea şi a continuat până în secolul al XIII-lea. Spre deosebire de vulcanii tipici islandezi, care tind să se trezească pentru câţiva ani şi apoi să se potolească, atunci când această regiune se porneşte, se pare că ia amploare şi se desprinde până la 300 de ani, producând episoade eruptive (cunoscute local sub numele de „flăcări”) care durează câteva decenii. Crăpăturile lungi şi înguste cunoscute sub numele de fisuri se extind până la 8 km, producând fântâni de lavă, de obicei fără cantităţi mari de cenuşă sau erupţii.

Cele mai recente „flăcări” au avut loc între 1210 şi 1240 şi au acoperit cu lavă aproximativ 50 km pământ. Au avut loc cel puţin şase erupţii, fiecare cu o durată de la câteva săptămâni la luni, întrerupte cu lacune de până la 12 ani, fără activitate. Fragmentele şi particulele de rocă vulcanică au fost transportate de vânt zeci de kilometri, iar sursele scrise consemnează căderi de piatră care au provocat probleme animalelor din zonă.