„Este deja clar că nu numai râurile şi mările sunt implicate în circulaţia globală a microplasticelor, ci şi solul şi vieţuitoarele şi chiar atmosfera”, a declarat Yulia Frank, directorul ştiinţific al centrului Microplastic Siberia al TSU.
„Prin urmare, am decis să adoptăm o abordare cuprinzătoare şi am început un nou proiect pentru a studia precipitaţiile atmosferice care conţin microplastice”.
Aceştia preiau acum eşantioane de zăpadă din 20 de regiuni pentru a determina dacă se acumulează plastic lângă drumuri şi aşezări umane.
Microplasticele se formează atunci când bucăţi mai mari de plastic, cum ar fi sticlele de apă sau îmbrăcămintea sintetică, se descompun pe o perioadă lungă de timp. Deoarece microplasticele sunt atât de mici, ajung uşor în organismul uman, din apă contaminată sau produse de origine animală, cum ar fi peştele.
Şi oamenii de ştiinţă au devenit din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că microplasticele ar putea reprezenta o ameninţare pentru sănătatea oamenilor, pe măsură ce devin mai frecvente şi mai răspândite. Pe lângă zăpada siberiană, microplastice au fost găsite şi în Arctic şi pe vârful muntelui Everest, potrivit Newseu.