Poliţia secretă comunistă din Bulgaria avea o unitate specială de lichidare a emigranţilor

Unitatea specială, supranumită „Serviciul 7”, a fost creată la mijlocul anului 1963. Până în 1972, ea era implicată în cel puţin zece operaţiuni sub acoperire împotriva bulgarilor care au fugit de represiunea comunistă şi care s-au stabilit în Italia, Marea Britanie, Danemarca, Germania de Vest, Turcia, Franţa, Etiopia, Suedia şi Elveţia.

Aceste dezvăluiri survin după ce cotidianul bulgar 24 Ceasa a analizat aproape 5.000 de pagini de dosare recent declasificate ale fostelor servicii secrete comuniste.

Activităţile Serviciului 7 se ghidau după un set de „principii de bază„, formulate la 10 martie 1964 şi aprobate de ministrul de Interne de atunci, generalul Diko Diko. Aceste principii permiteau răpirile sau „eradicările” de persoane. Ţintele erau identificate drept „trădători ai patriei, care au cauzat prejudicii majore şi au condus activităţi ostile”, potrivit unui document din 1967.

În 1967, unitatea era formată din 39 de agenţi, care colaborau cu „camarazii sovietici” din KGB, dar şi cu alte servicii speciale din fostul bloc comunist. Bulgarii erau interesaţi cel mai mult de cele mai recente arme şi otrăvuri – în special cele fără gust, culoare sau miros şi cu efect întârziat. Victimele trebuiau adormite şi otrăvite, potrivit rapoartelor de la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70.