Putin nu are respect faţă de statutul Ucrainei de naţiune suverană, afirmă cotidianul ucrainean, adăugând că o telegramă WikiLeaks dezvăluie că acesta nu îl respectă pe actualul şef al statului, Viktor Ianukovici, în timp ce pe cel dinainte, Viktor Iuşcenko, îl ura. Ministerul ucrainean al Afacerilor Externe a refuzat să facă vreun comentariu cu privire la această ultimă telegramă trimisă Departamentului de Stat şi nici nu a negat că cele afirmate în telegramă ar reprezenta opiniile ministrului Kostiantin Grişcenko.
Trimisă la 30 ianuarie 2009 de fostul ambasador american în Ucraina William Taylor, telegrama îl citează pe actualul ministru de Externe spunându-i reprezentantului american că liderii de la Kremlin caută o „regenţă” în Ucraina, şi anume pe cineva total „servil” faţă de Moscova. Taylor nota că Grişcenko, pe atunci ambasador în Rusia, i-a spus că Putin îl „urăşte” pe preşedintele de atunci, Viktor Iuşcenko, şi manifesta puţin respect faţă de Viktor Ianukovici.
În schimb, Grişcenko i-a spus lui Taylor că Putin o percepea pe Iulia Timoşenko, premierul din acea perioadă, ca pe cineva în care nu poate avea încredere, dar cu care se poate înţelege. Tot potrivit lui Taylor, Grişcenko a observat, în viaţa de la Kremlin, că toţi cei din Guvern păreau să facă parte dintr-o „frăţie din securitate” despre care oamenii se tem să spună glume şi că acesta s-a „întors la (vremurile) URSS”.
Purtătorul de cuvânt al diplomaţiei ucrainene, Oleh Voloşin, declara, miercuri, că poziţia ministerului este de a nu face comentarii cu privire la telegrame secrete ale Departamentului de Stat american, publicate de WikiLeaks. El a precizat că punctele de vedere ale lui Grişcenko sunt bine cunoscute şi nu s-au schimbat. Acesta „a crezut, la vremea aceea, că liderii ruşi ar fi preferat ca, mai degrabă, să se înţeleagă cu Timoşenko, decât să negocieze un acord dur cu Ianukovici, care se afla în opoziţie pe atunci”, a declarat Voloşin.
Grişcenko a fost reprezentantul Kievului la Moscova în perioada 2008-2010, când Kremlinul a purtat o campanie publică împotriva lui Iuşcenko, care i-a iritat pe liderii ruşi prin promovarea integrării Ucrainei în NATO şi o istorie a Ucrainei „mai puţin prietenoasă” cu Rusia.