Pakistan: "Autocar-tribunal", lansat de autorităţi. De ce s-a ajuns la această soluţie - FOTO

În autocarul lung şi verde, pe care este pictată o semilună, judecătorul Fazal Wadood transpiră din cauza căldurii sufocante, ajunsă la o temperatură de 40 de grade Celsius, în timp ce el îi primeşte pe reclamanţii care se succed în faţa Curţii sale itinerante.

Pentru prima sa deplasare, tribunalul mobil s-a instalat într-o parcare din Hayatabad, suburbie din principalul oraş nord-vestic Peshawar şi regiune instabilă învecinată cu Afganistanul, afectată în decursul mai multor ani de rebeliunea islamistă a talibanilor.

De-a lungul autocarului, transformat într-un mic Palat al Justiţiei, păzit de poliţişti înarmaţi, zeci de persoane aşteaptă răbdătoare sub acoperiş, în faţa unui ecran de televizor pe care este afişată ordinea intrării lor.

Aşezat pe scaunul şoferului, un bărbat ţine un microfon conectat la difuzoare şi strigă numele celor care urmează să se prezinte în faţa judecătorului.

Unul dintre cei chemaţi, Atta ur-Rehman, care are o barbă albă stufoasă, ochelari negri de plastic în stilul lui Woody Allen şi o lungă tunică opalină, intră în autocar şi se prezintă la bară.

În faţa lui se află un grefier care lucrează la o masă mică, un secretar cu laptop şi un judecător aşezat la un birou miniatural, în spatele căruia se poate observa fotografia lui Muhammad Ali Jinnah, fondatorul Pakistanului.

Reclamantul Atta ur-Rehman cere de la pârât plata unui comision în valoare de 4.000 de dolari (aproximativ 3.000 de euro) pentru vânzarea de terenuri. Pârâtul refuză. Cazul care durează deja 15 luni este soluţionat în 15 minute: Atta va primi 3.000 de dolari (aproape 2.300 de euro). Este invitat reclamantul următor.

Intră o văduvă cu faţa luminoasă şi ridată, Musarat Shah, căreia autorităţile nu-i recunosc dreptul la proprietate asupra unui imobil, moştenit de la soţul ei defunct.

"Cazul meu trenează de cinci ani în tribunale, fără vreo reuşită", spune ea pentru a-şi explica prezenţa în faţa acestui tribunal mobil. "Justiţia întârziată este o dreptate refuzată", şopteşte ea.

Mediatorii îi promit să viziteze rapid locurile disputate şi să prezinte un raport, cel mai curând, săptămâna viitoare.

Dosarele se succed, inclusiv cazurile a trei afgani încătuşaţi, care au recunoscut că trăiesc ilegal în Pakistan. Aceştia sunt condamnaţi la închisoare pentru o săptămână, urmând apoi să fie expulzaţi.

Judecătorul Wadood s-a ocupat de apoximativ 30 de cazuri în acea zi, în sala de audieri aglomerată, pe care vara şi sistemul slab de climatizare au transformat-o într-o adevărată saună.

"Aici se face o justiţie rapidă", afirmă magistratul, îmbrăcat într-o cămaşă albă, pe care se văd urmele transpiraţiei sub vesta fără mâneci.

Acest tip de tribunal pakistanez este deosebit de cel clasic, unde cazurile simple privind proprietatea şi succesiunea sunt soluţionate în decursul mai multor ani. În regiunile mai îndepărtate, locuitorii satelor trebuie să parcurgă kilometri buni pentru a se prezenta în faţa tribunalelor orăşeneşti. Este suficient ca une dintre părţile implicate să nu se prezinte în faţa instanţei, ca procesul lor să fie amânat pentru o dată nedeterminată.

Talibanii au profitat de breşă, prosperând în ultimii ani în nord-vest, pe fondul sărăciei şi al slăbiciunii statului, preluând rapid puterea într-una dintre zonele muntoase, în Valea Swat.

În Swat, precum şi în Afghanistanul învecinat, talibanii s-au impus prin forţă, dar uneori au câştigat populaţia de partea lor oferind o justiţie rapidă.

Astfel, pentru a-i lipsi pe talibani de influenţă a fost lansată ideea unui tribunal mobil, însărcinat să soluţioneze litigiile din sate, bazându-se mai mult pe mediere, decât pe proceduri formale şi plictisitoare. Proiectul, în valoare de 15 milioane de dolari (aproximativ 11 milioane de euro), dintre care 98.000 de dolari (aproape 73.000 de euro) pentru autobuz, a fost iniţiat de către Înalta Curte din Khyber Pakhtunkhwa (provincie din nord-vest) şi susţinut prin Programul ONU pentru Dezvoltare (PNUD).

"Consolidarea sistemului judiciar... este una dintre principalele căi de a contracara influenţa actorilor non-statali în regiune", a declarat pentru AFP Marc-Andre Franche, şeful PNUD în Pakistan.

Pentru acest proiect autorităţile au format o echipă din opt judecători şi 18 avocaţi, numiţi "mediatori" sau "prieteni ai Curţii", pentru a soluţiona rapid divergenţele care aglomerează tribunalele şi complică vieţile oamenilor. Tribunalul mobil se ocupă de cazuri curente, inclusiv din domeniul criminalităţii reduse, fără a soluţiona cazurile mai sensibile, cum ar fi omorurile, adulterul sau blasfemia.

Totuşi, există numeroase incertitudini cu privire la acest tribunal mobil, în special în legătură cu existenţa în regiune a unor "jirgas", adunări tradiţionale ale bătrânilor sau înţelepţilor, care iau decizii rapide, dar considerate uneori arbitrare şi care ar putea să-i primească negativ pe aceşti "mediatori".

"Nu vrem să concurăm cu jirgas (...), vrem mai degrabă să le oferim un loc la bord", afirmă Hayat Ali Shah, directorul Şcolii de Magistratură din Peshawar.

O altă îngrijorare, una dintre cele mai importante, este securitatea în această regiune plină de talibani. Autorităţile sunt îngrijorate într-o astfel de măsură, încât se întreabă dacă trebuie să facă public calendarul deplasărilor acestui autocar-tribunal, pentru a minimaliza riscurile.