Papa Francisc are o popularitate ce depăşeşte mediile creştine, în primele 100 de zile de pontificat

Jorge Bergoglio, fostul cardinal din Beunos Aires şi primul Papă care şi-a luat numele Francisc - după numele lui Francisc din Assisi -, şi-a marcat intrarea în funcţie prin simplitate şi atenţia acordată sărăciei.

Prin câteva fraze umile, cel care se desemnează mai degrabă ca "episcop al Romei", a obţinut o popularitate care depăşeşte mediile creştine. El a moştenit o Biserică aflată în criză, marcată de scandaluri de pedofilie, corupţie şi scurgeri de informaţii în cazul "Vatileaks" de anul trecut.

Încă de la început, el a impus un nou stil în comparaţie cu timidul Benedict al XVI-lea, al cărui mesaj exigent şi stil pastoral nu plăceau foarte mult. Din contră, Francisc se amestecă în mulţime, îmbrăţişează, binecuvântează, primeşte cadouri, vorbeşte, glumeşte şi se roagă împreună cu oamenii.

"Francisc are această capacitate extraordinară de a oferi fiecăruia sentimentul că se simte privit, luat în consideraţie în mod individual", notează Sandro Magister, un vaticanist la Espresso.

Sub privirea predecesorului său, care a demisionat pe 28 februarie şi s-a retras într-o fostă mănăstire pe colina Vaticanului - o coabitare absolut inedită -, Francisc a fost ales de către cardinali pentru a relansa imboldul misionar al Bisericii Catolice şi a reforma Curia (Guvernul).

Papa argentinian, în vârstă de 76 de ani, a refuzat să se instaleze în apartamentul pontifical, optând să rămână la reşedinţa Santa Marta, în mijlocul oaspeţilor aflaţi în trecere şi prelaţilor ce au reşedinţa acolo. El a spus că nu ar suprta să fie rupt de lume, că are nevoie de contacte.

Fostul cardinal argentinian nu cunoştea aproape pe nimeni în Curie. Nu este, oare, izolat? Sandro Magister nu crede acest lucru. "Este un papă care a vrut să fie independent de o anumită Curie, să nu fie prizonierul birocraţiei sale, dar care şi-a construit o vastă reţea prin contacte personale", spune el.

"Curia nu este un bloc compact, iar mulţi sunt fericiţi să existe un nou papă care să se ocupe de ea, să o restructureze", declară Marco Politi, un vaticanist la Il Fatto Quotidiano.

Neobosit, Bergoglio, o persoană foarte religioasă, austeră, dar disciplinată, în spatele unei aparenţe joviale, a susţinut numeroase consultări. El ia telefonul şi îşi multiplică contactele.

Singura măsură spectaculoasă este faptul că acest Papă iezuit a ales doar opt cardinali de pe cinci continente care îl consilieze în cadrul Guvernului Bisericii cu privire la reformarea Curiei.

Această reformă ar urma să înceapă la toamnă. Până atunci au fost menţinuţi "miniştrii" lui Benedict al XVI-lea. "Un contract precar", apreciază Sandro Magister. Mulţi, la Vatican, îşi fac griji cu privire la viitorul lor, din cauza diatribelor Papei argentinian împotriva caracterului monden şi carierismului.

Cei care îl cunosc îl prezintă ca pe un om cu principii, conservator, exigent, hotărât, care poate să lupte cu clerul corupt.

Serviciile Vaticanului ar putea să fie regrupate, iar colegialitatea să fie consilidată cu obiectivul gestionării unei Biserici de 1,2 miliarde de catolici.

Cel care îl va înlocui pe nepopularul cardinal italian Tarcisio Bertone în funcţia de secretar de Stat este necunoscut.

Banca Papei, IOR, afectată în trecut de scandaluri răsunătoare, ar putea să fie reformată în profunzime, dar nu desfiinţată.

În afară de reformarea Curiei, a doua prioritate a Papei este "misionarismul", extinderea către "periferiile geografice şi existenţiale", cum repetă Suvernaul Pontif.

Instrumentul său privilegiat este predica de dimineaţă la Capela Sfânta Marta, unde încearcă să se apropie cât mai mult de viaţa cotidiană a oamenilor, prin formule uneori şocante, ca atunci când reproşează clerului că a "inventat al optulea sacrament, şi anume vama", care controlează dacă credincioşii sunt "în regulă".

Aceste predici improvizate îi aduc ostilitatea celor care încep să "manifeste o rezistenţă pasivă faţă de reforme. El este acuzat că este demagog, pauperist, repetitiv, simplist, prea preot, insuficient de Papă", enumeră Politi.

Din punct de vedere doctrinar, însă, nu există o mare diferenţă între Francisc şi Benedict, căruia noul Pontif îi aduce adesea omagiul. Amândoi denunţă o Biserică de tip ONG sau birocratică ori apără "Creaţia" şi viaţa în "toate fazele sale". Însă, în opinia lui Politi, Francisc nu are "obsesia să transforme anumite valori ale Bisericii - faimoasele principii non-negociabile - în ideologie politică".

Spre deosebire de predecesorul său, Francisc, chiar dacă îndeamnă parlamentari să "amendeze" sau să "abroge" legi considerate necesare, nu pronunţă vreodată condamnări directe prin cuvinte ca "avort", "eutanasie" sau "mariaj gay". Este vorba despre o "tăcere care corespunde unei voinţe deliberate" de a lăsa episcopatele să intervină ele însele, apreciază Magister.