În timp ce Constituţia cipriotă atribuie competenţe extinse preşedintelui, acest scrutin a fost considerat mai ales ca o modalitate de a evalua susţinerea faţă de preşedintele comunist Demetris Christofias, în special în privinţa negocierilor cu Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN, recunoscută doar de Ankara).
Akel a câştigat 32,67 la sută din voturi, obţinând 1,36 de puncte procentuale mai mult decât în 2006, în timp ce partenerul său de guvernare Diko (Democratic Party), a câştiga 15,77 la sută din voturi, înregistrând un uşor recul de 2,2 puncte.
Coaliţia ar urma, astfel, să îşi păstreze majoritatea de 56 de mandate în Parlament, deşi partidul de opoziţie Disy şi-a consilidat poziţia şi a devansat Akel. Disy (Democratic Rally) a întrunit 34,27 la sută din voturi, o creştere de 3,75 de puncte în raport cu 2006.
Rata absenteismului s-a ridicat la 21,32 la sută, o proporţie care nu a mai fost niciodată atinsă la alegerile legislative, cu atât mai multe cu cât votul este obligatoriu pe această insulă cu 531.463 de alegători.