Pe 9 mai, două Europe se înfruntă, pentru gloria sau ruşinea războiului - New York Times

În trecut, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a folosit de sărbătorirea anuală a victoriei sovietice asupra naziştilor din 1945 pentru a consolida militarizarea constantă a societăţii ruse, pentru a lăuda valorile patriotismului eroic şi pentru a pune în contrast spiritul războinic al Rusiei cu ceea ce el consideră a fi decadenţa morală a Occidentului.

Anul acesta, el va încerca fără îndoială să invoce "victoria" din distrugerile fără discernământ pe care le-a provocat în Ucraina. El va găsi o justificare pentru un război care a mers mult mai puţin bine decât se aştepta împotriva unei ameninţări "naziste", susţinută de Occident, din Kiev, pe care el a inventat-o.

În timp ce el face acest lucru, ziua de 9 mai va fi marcată altfel în Europa de Vest. Preşedintele Emmanuel Macron va saluta Ziua Europei la Berlin şi la Strasbourg, sediul Parlamentului European, expunând viziunea sa ambiţioasă a unei Uniuni Europene cu 27 de naţiuni, obligată acum să treacă dincolo de problemele ecconomice pentru a deveni o putere mondială federală şi mai puternică.

„Va fi un efect de ecran divizat", spune Nicole Bacharan, analist francez de politică externă. „Pe un ecran, o paradă militară magnifică a Moscovei, pe celălalt ceva mai greoi şi mai lent, dar poate că noi, în Uniunea Europeană, ar trebui să sărbătorim faptul că nu avem un dictator care face legea."

Două Europe se confruntă acum pe un continent unde, pentru Rusia lui Putin, înfrângerea Germaniei naziste în "Marele Război Patriotic" consacră sacralitatea şi gloria războiului, în timp ce la Paris şi Berlin simbolizează imperativul păcii.

Confruntarea este între viziunile lumii din secolul al XIX-lea şi secolul al XXI-lea, cu consecinţe potenţiale pe care secolul XX le-a ilustrat la Verdun, Hiroshima şi în alte locuri.

De la Alep-ul din Siria până la Azovstalul asediat, oţelăria care este ultimul avanpost de rezistenţă în ruinele oraşului Mariupol din estul Ucrainei, mesajul lui Putin a fost consecvent: Forţa militară este eficientă în schimbarea realităţii geostrategice în favoarea Rusiei.

Citând un proverb rusesc, el a declarat în 2014 că "pentru comunitate, chiar şi moartea este frumoasă", o trăsătură care explică "eroismul de masă al naţiunii în conflictele militare". El a pus în contrast "adevărurile morale superioare" urmărite de poporul rus cu convingerea din Occident că tot ceea ce contează este succesul economic.

Aceasta, desigur, înseamnă să interpretăm greşit raţionamentul şi angajamentul îndelungat al Europei faţă de integrare, întreprins nu doar pentru a urmări prosperitatea, ci şi pentru a asigura pacea.

La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez de externe, a propus fuzionarea producţiei de oţel franceze şi germane, astfel încât "orice război între Franţa şi Germania să devină nu doar de neconceput, ci şi imposibil din punct de vedere material". Astfel a fost plantată sămânţa unei Europe fără frontiere, cu o monedă unică, iar sinuciderile repetitive ale continentului au luat sfârşit.

Această aniversare o va recunoaşte luni Macron.

Dar Putin, după 22 de ani la putere care l-au condus la un resentiment permanent faţă de Occident, este convins că preşedintele francez, şi întreaga Europă, ar trebui să recunoască altceva: imensul sacrificiu sovietic, care a implicat moartea a 27 de milioane dintre cetăţenii săi, care a salvat Europa de nazism.

"Poporul nostru a fost singur, singur pe drumul dificil, eroic şi sacrificat al victoriei" asupra fascismului, a declarat el anul trecut.

„El crede că Europa este nerecunoscătoare şi că, dacă Uniunea Europeană a fost construită, a fost doar prin sacrificiul rusesc", a declarat Michel Eltchaninoff, autorul francez al cărţii "Inside the Mind of Vladimir Putin". "Iar el dispreţuieşte ideea pacea poate fi adusă de comerţ".

Bineînţeles, tocmai despre asta este vorba într-o Uniune Europeană de 450 de milioane de cetăţeni, cu o economie de peste 17 trilioane de dolari. Ca alternativă, Putin a oferit Uniunea sa eurasiatică unor ţări precum Ucraina, dar Belarusul ca model este greu de vândut dacă Berlinul şi Barcelona sunt pe masă.

Magnetismul succesului democratic european, oricare ar fi defectele sale, pare mai ameninţător pentru Putin decât NATO, deoarece sfidează cleptocraţia autocratică pe care acesta a construit-o în jurul unei reţele de oligarhi care îi sunt datori.

De aici reacţia sa violentă la asocierea Ucrainei cu Uniunea Europeană şi oroarea sa faţă de steagul UE drapat pe faţada Ministerului ucrainean de Externe în 2014, după ce ţara l-a alungat pe preşedintele corupt şi slugarnic Viktor Ianukovici.

Încă de la începutul invaziei ruseşti din 24 februarie, a fost clar că Putin nu este în război doar pentru a restabili imperiul Moscovei prin subjugarea sau dezmembrarea Ucrainei. El este, de asemenea, în război împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor săi europeni pe care a ajuns să-i considere agenţi fără Dumnezeu, care nu pot fi iertaţi pentri că au umilit Rusia la destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991.

Acest război mai larg promite să fie unul lung, obligând Europa să se concentreze pe zona militară, pe care a evitat-o în mare parte în cele peste trei decenii de la sfârşitul Războiului Rece.

„Întregul aşa-numit bloc occidental format de Statele Unite după chipul şi asemănarea sa este, în întregime, acelaşi "imperiu al minciunii"", a declarat Putin în discursul său în care a anunţat un război pentru a "denazifica" Ucraina, un stat cu un lider evreu.

La un moment dat, în lunga sa domnie, Putin era pregătit să recunoască crimele militare sovietice. În calitate de prim-ministru, el a vizitat Pădurea Katyn în 2010 pentru a comemora uciderea sovietică acolo a mii de ofiţeri polonezi la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

El a denunţat "minciunile cinice" care au ascuns adevărul despre măcelul de la Katyn şi a declarat că "nu există nicio justificare pentru aceste crime" ale unui "regim totalitar".

„Ar trebui să ne întâlnim unul cu celălalt la jumătatea drumului, realizând că este imposibil să trăim doar în trecut", a spus Putin.

Dar în Europa, o duzină de ani mai târziu, un compromis "la jumătatea drumului" între militarismul rusesc ridicat la intensitate mistică, cvasi-religioasă şi "pacea prin unire" franco-germană pare aproape de neconceput.

Putin l-a ridicat din nou pe Stalin la statutul de erou. Departe de a recunoaşte oricare dintre crimele sale, la Katyn sau în altă parte, el a reconstituit Armata Roşie. În fiecare an, de Ziua Victoriei, cetăţenii ruşi defilează purtând fotografii ale eroicilor lor înaintaşi într-un spectacol cunoscut sub numele de "regimentul nemuritor". Ocazional, Putin, al cărui tată a fost grav rănit în război, li s-a alăturat. De data aceasta, se stabileşte o legătură directă între războiul împotriva lui Hitler şi actualul război împotriva "naziştilor" fictivi de la Kiev.

Împotriva acestei flăcări de naţionalism militarist din partea unei puteri nucleare, care evocă ceea ce poeta poloneză laureată a premiului Nobel Wisława Szymborska numea "magnifice bombe care explodează în zări roz", ce are palida Uniune Europeană pentru a-l contracara pe Putin? Ce magnetism are ziua de 9 mai a sa?

Războiul din Ucraina a galvanizat Europa. În general, aceasta priveşte admiterea urgentă a Ucrainei, Georgiei şi Moldovei în Uniunea Europeană. Se înmulţesc apelurile pentru o accelerare a procesului decizional în materie de politică externă şi de apărare. Mario Draghi, prim-ministrul italian, a cerut luna aceasta "federalism pragmatic" în domeniul apărării şi în alte domenii.

Federalismul, un cuvânt asociat cu ideea unor State Unite ale Europei, eventual sub un guvern federal de un anumit tip, sugerează accelerarea unităţii europene în moduri care au părut de neconceput timp de mulţi ani.

„Trebuie să depăşim acest principiu al unanimităţii, care duce la o logică a vetourilor încrucişate, şi să ne îndreptăm spre decizii luate cu majoritate calificată", a declarat Draghi, făcând aluzie la o procedură care ar permite aprobarea odată ce este atins un anumit prag de susţinere. El a adăugat: "Protejarea Ucrainei înseamnă să ne protejăm pe noi înşine şi proiectul de securitate şi democraţie pe care l-am construit împreună timp de 70 de ani."

Guvernul de coaliţie al Germaniei, condus de cancelarul Olaf Scholz, susţine votul majoritar în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare, însă Franţa este mai ezitantă.

Agresiunea rusă a făcut ca Polonia să se îndrepte spre susţinerea consolidării uniunii. Înfrângerea de către Macron a lui Marine Le Pen, prietenă cu Putin, în alegerile prezidenţiale de luna trecută, l-a izolat pe liderul ungar Viktor Orban, în complicitatea sa cu Rusia. Uniunea Europeană, mereu certăreaţă, pare hotărâtă să se transforme.

„Este o coincidenţă spectaculoasă de date", a declarat Dominique Moïsi, un politolog francez, despre 9 mai. "Ce este mai real? Puterea Rusiei şi Mariupolul distrus, sau viaţa europeană normală la Strasbourg? Va trebui să luptăm ca naiba pentru a-l opri, ca şi cum viitorul nostru este în joc".

Macron a fost principalul susţinător al unei Europe suverane, suficient de independentă pentru a pretinde "autonomie strategică" şi susţinută de consolidarea puterii militare europene alături şi în coordonare cu NATO.

Pare sigur că Macron va folosi ziua de 9 mai pentru a elabora această viziune şi pentru a clarifica contrastul dintre modelul de război al lui Putin şi magnetul european de pace pe care Schuman l-a pus în mişcare acum 72 de ani.

În acelaşi timp, însă, Macron consideră că nu există alternativă la negocierea cu Putin.

În urmă cu trei ani, el l-a invitat pe Putin la reşedinţa prezidenţială de vară de la Brégancon şi a declarat că "Rusia este europeană, foarte profund, şi noi credem în această Europă care se întinde de la Lisabona la Vladivostok".

Războiul din Ucraina a zdruncinat, dacă nu a desfiinţat, această idee. "Domnul Macron ştie că Ucraina nu poate rezista fără Statele Unite", a spus Moïsi. "Nu poţi construi Europa ca o putere fără America, deoarece pierzi jumătate dintre europeni dacă încerci. Unitatea Occidentului este cheia unităţii Europei".

Indiferent ce va declara Putin pe 9 mai, această unitate s-a dovedit eficientă în apărarea Ucrainei şi în afectarea Rusiei. Secretarul Apărării Lloyd J. Austin III doreşte să vadă Rusia slăbită permanent, "în măsura în care nu mai poate face genul de lucruri pe care le-a făcut prin invadarea Ucrainei".

Acest lucru nu se va întâmpla peste noapte şi implică riscuri evidente.

În "First Person", autobiografia pe care a publicat-o în urmă cu mai bine de 20 de ani, Putin a descris cum a încolţit un şobolan în clădirea sa de apartamente dărăpănată din Sankt Petersburg, pe când era copil.

„Aşa că s-a întors şi a sărit pe mine", a scris Putin. "M-a surprins şi mi-a fost foarte frică. M-a urmărit, sărind pe scări", înainte ca băiatul care avea să devină preşedinte să reuşească să trântească o uşă peste şobolan.

„Pe acea scară am înţeles o dată pentru totdeauna ce înseamnă să fii încolţit", a scris Putin.

Dacă, aşa cum pare a fi, povestea şobolanului este un indiciu al convingerilor omului care controlează acum arsenalul nuclear al Rusiei, atunci atacul direct, chiar nesăbuit, este răspunsul lui Putin atunci când se simte încolţit.