În pofida unui „bilanţ monstruos”, scrie Libération, „Libia lui Kadhafi a fost adusă în concertul naţiunilor de Bush fiul, Blair, Berlusconi şi în cele din urmă Sarkozy … în numele luptei împotriva terorismului şi în schimbul vânzării de arme, care sunt folosite în prezent împotriva manifestanţilor, şi a livrărilor de gaz şi petrol”.
„Sute de libieni plătesc în prezent această orbire şi aceste compromisuri”, continuă cotidianul de stânga, care citează declaraţiile din 2007 ale lui Patrick Ollier, partenerul ministrului francez de Externe, Michèle Alliot-Marie, şi unul dintre „susţinătorii din Franţa” ai dictatorului libian: „Kadhafi nu mai este ca în urmă cu 20 de ani şi vrea să fie respectat. Citeşte Montesquieu”.
„Franţa l-a primit oficial, la Paris, în urmă cu câţiva ani, pe colonelul Kadhafi”, aminteşte la rândul său l’Humanité (comunist). „Dar Franţa sarkozystă din prezent este aproape tăcută şi temătoare”.
Kadhafi „are în mâini două cărţi dominante” faţă de guvernele europene, afirmă La Croix (catolic), „petrolul din abundenţă şi un rol cheie în controlul imigraţiei africane”, dar „ar fi totuşi imoral ca, de teama repercusiunilor pe teritoriul lor … ţările noastre să se teamă de vântul libertăţii care suflă de cealaltă parte a Mediteranei”.