Planul anticriză prezentat de Guvernul italian generează proteste sindicale

După o analiză de piaţă privind adoptarea a unor noi restructurări bugetare, impuse de summitul de la Bruxelles, în care se cere o disciplină bugetară mai mare pentru ţările din zona euro, Trezoreria italiană a reuşit să emită şapte miliarde obligaţiuni, ajungând la cota de 5,95%, faţă de recordul de 6,08% , atins pe 10 noiembrie.

Băncile nu au cerut plata de comisioane tranzacţionale tocmai pentru a stimula italienii să îşi susţină ţara cumpărând aceste titluri. O astfel de acţiune este cea din 28 noiembrie, numită "Ziua Bonurilor de Trezorerie", când s-a înregistrat un real succes.

Însă situaţia rămâne fragilă. "Ne vom finanţa cu aproape şase la sută pe an, o cotă anormal de ridicată", a declarat reprezentantul băncii Natixis, Cyril Regnat.

Ca dovadă a acestei situaţii dificile, ratele la creditele pe zece ani au înregistrat întârzieri mari, ajungând la 6,6%, după ce la începutul săptămânii trecute ieşiseră din zona periculoasă, fiind în jurul cotei de şase la sută.

O nouă emisiune de titluri obligatorii este anunţată pentru miercuri.

Condamnând măsurile de austeritate luate de Guvern, cele trei sindicate mari, CGIL,CISL şi UIL, au cerut membrilor încetarea activităţii pentru trei zile, în cadrul primei lor mobilizări comune din ultimii şase ani.

Sunt preconizate mai multe mitinguri pe tot teritoriul Italiei, îndeosebi în faţa clădirii Parlamentului, la Roma, unde liderii sindicatelor vor lua cuvântul începând cu ora 16.00 (17.00 ora României). Câteva mii de persoane au protestat în cursul dimineţii, în Florenţa şi Genova.

Aceste acţiuni ale salariaţilor din mediul privat (funcţionarii publici for face grevă luni) nu au generat perturbări majore ale activităţilor, angajaţii transporturilor în comun neluând parte la proteste.

"Ne aflăm în faţa unei grave crize sociale. Angajaţii şi pensionarii sunt cei care suferă cel mai mult", a declarat secretara generală a sindicatului CGIL, Susanna Camusso.

Premierul italian, Mario Monti, consideră că alternativa planului său de austeritate este doar falimentul. El a primit reprezentanţii celor trei sindicate pentru discuţii.

Monti a încercat să le explice sindicaliştilor că măsurile dure luate sunt cauzate de "situaţia economică foarte gravă", "datoria Italiei ajungând la 120% din PIB".

Unul dintre subiectele principale ale disputelor este reformularea legii pensiilor, prin care se creşte vârsta de pensionare şi se îngheaţă indexarea pensiilor ce depăşesc 960 de euro.

Planul anti-criză a lui Monti vizează: scăderea deficitului bugetar cu 20 de miliarde de euro, punerea în practică a unor măsuri de relansare economică evaluate la zece miliarde de euro, creşterea taxelor pe locuinţe, mărirea cotei TVA doar dacă este necesară.

Partidele susţin planul de austeritate prezentat de Monti, considerându-l un "rău necesar".