"PNL-ul Franţei" s-ar putea destrăma. Cum s-a ajuns aici şi ce ar trebui să înveţe Partidul Naţional Liberal din dezastrul Les Républicains

Primul tur al alegerilor din Franţa s-a încheiat, iar Macron şi Le Pen au intrat în turul doi. Rezultatul nu este suprinzător şi reflectă estimările date de sondaje care îi plasau în ultimele săptămâni pe cei doi pe primele poziţii.

Totuşi nu toate rezultatele au reflectat aşteptările. Cel mai mare şoc al serii a fost scorul foarte mic obţinut de Valérie Pécresse, candidata din partea partidului de centru-dreapta Les Républicains al lui Nicolas Sarkozy. Ea a obţinut mai puţin de 5% - un rezultat slab care va duce probabil la implozia partidului său.

O rupere a Les Républicains sau o alunecare a sa spre extremă ar putea duce Franţa într-o poziţie unică în Europa, în care nu are un partid autentic de centru drepta.

Dezastrul Les Républicains, partid ce este un PNL al Franţei, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru formaţiunea politică din România, deoarece există foarte multe asemănări. 

Les Républicains a anunţat o serie de şedinţe luni în care se va încerca salvarea partidului, dar o ruptură pare greu de evitat.

Pentru cei aproximativ o sută de deputaţi ai partidului obiectivul lor pare acum salvarea locurilor din Parlament. În Franţa urmează în iunie şi alegeri parlamentare, iar pe baza rezultatelor de azi speranţa ca partidul să păstreze măcar locurile pe care le are este aproape inexistetă.

Astfel mulţi dintre parlamentari caută deja alternative. La République En Marche(partidul lui Macron- centru) sau Reconquête( partidul lui Éric Zemmour- extremă drepta) sunt destinaţiile principale în care mulţi par să se îndrepte.

Scurt istoric al partidului

Les Républicains, în ciuda faptului că a fost înfiinţat recent, el duce în spate istoria şi tradiţia politicii de centru dreapta din Franţa. Partidul este în mare parte inspirat de tradiţia gaullistă şi este continuatorul Uniunii pentru o Mişcare Populară. Sub actuala şi veche denumire partidul a dat doi preşedinţi, trei premieri, doi preşedinţi de Senat şi trei preşedinţi ai Adunării Naţionale. Şi fostul preşedinte Valéry Giscard d'Estaing(1974-1981) s-a alăturat partidului în 2002.

Partidul a dominat politica franceză în anii 2000 şi prima jumătate a deceniului trecut.

La nivel european a fost unul dintre cele mai mari partide din Grupul Popular European, grup din care fac parte şi PNL, UDMR şi PMP.

Totuşi, astăzi partidul ce a dat preşedinţi, premieri, primari şi lideri europeni este la sub 5%. Cum se explică?

Nu este un răspuns simplu. Nu este un sigur vinovat, ci un cumul de factori ce pot servi ca o lecţie şi pentru alte partide mari din Europa, inclusiv PNL( ce este echivalentul din România al Les Républicains)

Scandalurile şi lupta pentru putere

Partidul ce l-a avut în frunte o perioadă lungă pe Nicolas Sarkozy a fost afectat de probleme acestuia cu justiţia, dar scandalurile pentru putere din cadrul partidului au fost probabil elementul ce a afectat cel mai mult imaginea sa. În 2017, François Fillon a fost ales să reprezinte partidul în alegerile prezidenţiale, dar pentru prima dată în istorie partidul a ratat turul doi.

De aici a început o serie de schimbări de putere în partid ce are multe asemănări cu ce se întămplă astăzi în România în PNL.

Laurent Wauquiez a fost ales preşedinte al partidului, dar rezultatul a nemulţumit o tabără semnificativă din partid care s-a rupt. 28 de oficiali au plecat din partid în lunile următoare.

O paralelă poate fi trasă cu "festivalul democraţiei" din PNL - lupta între Cîţu şi Orban- ce a dus la ruperea unui grup de 17 parlamentari care au format un nou partid Forţa Dreptei.

Les Républicains cu doar 112 parlamentari s-a văzut nevoit să se alieze cu rivali în Parlament pentru a a păstra o oarecare influenţă.

Laurent Wauquiez, precum Ciţu, nu s-a bucurat mult timp de linişte în partid. În interiorul partidului a apărut o nouă tabără ce a avut-o în centru pe Valérie Pécresse. Laurent Wauquiez a demisionat la scurt timp.

Christian Jacob a câştigat alegerile din partid, iar Valérie Pécresse a devenit candidatul pentru alegerile prezidenţiale.

Paralele dintre luptele interene tumultoase din Les Républicains şi cele din PNL sunt evidente. Dar spre deosebire de Les Républicains, PNL nu a avut de la începutul lor vreo rundă de alegeri. Totuşi, sondajele recente arată că PNL suferă şi a scăzut la sub 20%.

Cei doi ani până la alegeri ar putea reprezenta colacul de salvare pentru PNL. Timp suficient să oprescă luptele interne şi să îşi spele imaginea.

O prăbuşire a partidelor tradiţionale

Un alt aspect ce ar putea explica scorul mic al Les Républicains este creşterea masivă a extremelor.

Extrema dreapta şi extrema stânga, ce au fost reprezentate la alegerile de duminică de Marine Le Pen şi Eric Zemmour, respectiv Jean-Luc Mélenchon, au înregistrat cifre foarte bune.

• Marine Le Pen - 24,2 %
• Eric Zemmour - 7%
• Jean-Luc Mélenchon - 21,6%

Candidaţii nonconformişti au rupt din electoratul partidelor tradiţionale. Acest lucru se poate observa şi pe partea de stânga unde rivalul Les Républicains, Partidul Socialist, a obţinut doar 1,7%.

Discursul aprins al candidaţilor ce se plasează departe pe eşicherul politic pare să aibă succes din ce în ce mai mare în Franţa. Radicalizare electoratului fie de dreapta fie de stânga lasă partidele aflate aproape de centru fără un discurs politic atractiv. Este greu să concurezi cu discursurile populiste folosite de Marine Le Pen sau Eric Zemmour.

Macron pare a fi singurul candidat ce profită de acest lucru. El nu s-a poziţionat clar ca fiind de stânga sau de drepta şi a preferat să adopte contextual poziţii.

Şi în România pe dreapta şi parţial pe stânga au apărut partide şi politicieni cu orientări depărtate de centru eşicherul politic. Aceste partide şi politicieni, după cum arată sondajele, preiau din electoratul ce vota în mod normal cu partidele de centru drepata şi stânga( PNL şi PSD).