Liberalii din Alianţa Forţelor Naţionale (AFN) au obţinut o victorie categorică în Janzur, acolo unde au abţinut 26.798 de voturi, faţă de cele 2.423 obţinute de Partidul Justiţiei şi al Construcţiei (PJC, ramură politică a Fraţilor Musulmani), situat pe poziţia a doua.
O victorie răsunătoare a fost anunţată şi în Zliten, localitate aflată în apropiere de Misrata, acolo unde AFN a obţinut 19.273 de voturi, faţă de 5.625 obţinute de PJC, după numărarea a 74 de voturi.
Urnele sunt transportate, în special cu avionul, din teritoriul libian către aeroportul militar Mitiga, din Tripoli, unde se verifică corectitudinea numărării voturilor, înainte de a fi validate.
În Misrata, un fost bastion al rebelilor asediat timp de câteva luni în 2011, în timpul conflictului cu forţele lui Muammar Kadhafi, AFN s-a clasat pe poziţia a patra, cu mult în urma unei mici formaţiuni politice locale, în spatele PJC şi a Frontului Naţional (cu tendinţe islmiste).
Comisia, care nu stabilit data când va anunţa rezultatele definitive, a precizat că numărarea voturilor şi colectarea informaţiilor ar putea dura mai mult timp decât s-a estimat iniţial, ţinându-se cont distanţele care trebuiesc parcurse precum şi problemele de securitate.
În pofida violenţelor şi actelor de sabotaj ale militanţilor, în estul Libiei, primul scrutin liber este considerat un succes, el venind fupă mai mult de patru decenii de dictatură a lui Muammar Kadhafi, care a desfiinţat alegerile.
Alegătorii au fost chemaţi la vot pentru a alege pe cei 200 de membri ai Congresului Naţional General, care va înlocui Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT), până la adoptarea noii Constituţiei.
Analizând aceste prime rezultatele, Libia pare că a rezistat valului islamist care a cuprins Egiptul şi Tunisia, în virtutea principiilor Primăverii Arabe, chiar dacă AFN, la fel ca toate partidele acestei societăţi ultra-conservatoare, a folosit în campania sa şi tema islamului.
Din această coaliţie liberală fac parte aproximativ 60 de partide politice dar şi câţiva independenţi, sub conducerea unor tehnocraţi care au locuit în străinătate şi care au susţinut un islamism moderat, liberalizarea economiei şi deschiderea către Occident.