Portughezii votează duminică în cadrul alegerilor parlamentare

Cu patru zile înaintea scrutinului, aproape un sfert dintre alegători se declară indecişi, oscilând între respingerea unui premier extrem de nepopular şi teama de un regim de centru-dreapta care a promis "să meargă mai departe" decât "troica" (UE, FMI, BCE), în special în privinţa privatizărilor dar şi a reformelor pieţii muncii şi serviciilor publice.

După zece zile de campanie, Partidul Social-Democrat (PSD) al lui Pedro Passos Coelho pare totuşi favorit, cu o medie de 35,8 la sută din intenţiile de vot faţă de 32,2 la sută pentru Partidul Socialist al lui Jose Socrates, potrivit ultimelor sondaje.

CDS-PP, partid de dreapta minoritar, care a susţinut, de asemenea, "obiectivele" planului de ajutor, rămâne a treia forţă politică a ţării, permiţând dreptei să spere într-o majoritate parlamentară.

În ultimele zile, Passos Coelho, în vârstă de 46 de ani, a dramatizat miza scrutinului, afirmând că în cazul victoriei socialiste, Portugalia ar putea să se regăsească "în şase luni" în situaţia "tragică" a Greciei.

"Acest Guvern a eşuat deja", a amintit liderul social-democrat, care îl acuză pe Socrates că i-a "minţit pe portughezi în legătură cu situaţia reală a ţării" şi a "condus ţara la faliment".

Contrar Irlandei sau Greciei, în Portugalia toate partidele, cu excepţia stângii antiliberale, ameninţată cu o înfrângere electorală, au promis să respecte cu stricteţe condiţiile planului de salvare, negociat la începutul lui mai în schimbul unui împrumut de 78 de miliarde de euro în trei ani.

Acordul, încheiat în regim de urgenţă cu FMI şi UE, a permis deja Portugaliei să primească 12,6 miliarde de euro pentru a rambursa circa şapte miliarde din datoria şi dobânda care ajung la termenul limită la jumătatea lui iunie.

În contrapondere, viitorul Guvern, care ar putea intra în funcţiune la sfârşitul lui iunie sau începutul lui iulie, va trebui să reducă deficitul public de 9,1 la sută din PIB anul trecut la 5,9 la sută în acest an şi să îl coboare la 3 la sută până în 2013.

Pentru 2011, esenţialul măsurilor de austeritate (scăderea salariilor, creşterea impozitelor şi suprimarea ajutoarelor sociale) au fost deja instituite de Guvernul socialist, dar sunt prevăzute şi altele pentru 2012 şi 2013, referitoare în special la pensii şi şomaj.

În paralel, sunt aşteptate reforme importante pentru relansarea unei economii în recesiune, foarte dependente de stat şi considerate puţin competitive.

Pe durata campaniei, Jose Socrates nu a încetat să amintească faptul că el a "luptat cu toate forţele" pentru a evita această intervenţie externă care, în opinia lui, ar fi putut fi evitată dacă opoziţia de centru-dreapta nu ar fi respins la sfârşitul lui martie noul său plan de austeritate, determinându-i demisia.

"Ei au provocat această criză politică pentru a face FMI să vină şi să aplice mai uşor un program ultraliberal", a reiterat el de-a lungul discursului, acuzând centrul-dreapta că vrea să "privatizeze" sănătatea şi educaţia şi să "distrugă statul social".