Acest expert, Florent de Vathaire, a lucrat în cadrul unei anchete judiciare deschise în 2004 asupra consecinţelor pentru persoane civile şi militari care au asistat testele nucleare franceze efectuate de la începutul anilor ’60 în Sahara şi până în 1996 în Polinezia franceză.
Cercetătorul, care a expertizat 15 cazuri ale unor militari afectaţi de cancer după ce au fost expuşi radiaţiilor, argumentează pentru ediţia de marţi a cotidianului că a putut „adunând numeroase elemente, (…) să construiască un fascicul de supoziţii care permite să se afirme că legătura între suspensiile radioactive şi cancere este posibilă pentru unele dintre cazurile expertizate”, şi anume şase dintre ele.
Însă, „din punct de vedere ştiinţific nu vom putea afirma niciodată cu certitudine cutare sau cutare legătură cauzală, dintr-un motiv simplu, şi anume că aceste cancere sau leucemii nu sunt cauzate numai de către radiaţii”, nuanţează el.
Expertul precizează că doreşte, de asemenea, să „lanseze rapid un studiu global asupra polinezienilor care aveau vârsta sub cinci ani în perioada testelor” nucleare respective, deoarece „în prezent ştim cu certitudine, o dovedesc studii recente, că doze slabe de radioactivitate pot avea consecinţe grave asupra tiroidei la copii, ca de exemplu în declanşarea unor cancere şi altor patologii”.
Florent de Vathaire deplânge faptul că „nu a avut acces la toate datele. Rămân informaţii clasificate ca secret al apărării. În plus, la vremea respectivă, instrumentele de control al radiaţiilor pe care le utiliza armata şi CEA nu erau adaptate în vederea detectării tuturor formelor de expunere la radiaţii”.
Aproximativ 150.000 de civili şi militari au participat la un număr de 210 teste nucleare franceze efectuate din 1960 şi până în 1996 în Sahara algeriană şi în Polinezia franceză.
Franţa a promulgat în 2010 o lege privind recunoaşterea şi indemnizarea victimelor testelor nucleare efectuate din 1960 şi până în 1996.