Principalele puncte ale actului de acuzare împotriva lui Goran Hadzici

Hadzici, în vârstă de 52 de ani, a fost, din iunie 1991 până în decembrie 1993, preşedintele celor două republici succesive proclamate de secesionişti sârbi, în urma proclamării independenţei Croaţiei în 1991. Krajina se întindea pe aproximativ o treime din teritoriul croat.

Conform actului de acuzare în faţa Tribunalului Penal Internaţional (TPI) pentru fosta Iugoslavie, obiectivul acestui sârb născut în Croaţia era "expulzarea definitivă a unei majorităţi a populaţiei croate şi non-sârbe din aproximativ o treime din teritoriul Republicii croate", în special prin transferarea forţată a peste 27.000 de civili.

"El a îmbrăţişat deschis (ideea) şi a încurajat crearea prin violenţă a unui stat sârb omogen" pe teritorii din sudul şi estul Croaţiei ocupate de separatiştii sârbo-croaţi, continuă actul de acuzare.

Ultimul fugar căutat de Tribunalul Penal Internaţional (TPI) pentru fosta Iugoslavie, după arestarea la 26 mai a fostului lider militar al sârbilor din Bosnia Ratko Mladici, Hadzici a dispărut de la domiciliul său la scurt timp după publicarea inculpării sale în iulie 2004 şi nu s-a predat, în pofida apelurilor Guvernului sârb.

El trebuie să răspundă pentru 14 capete de acuzare de crime de război şi crime împotriva umanităţii, pentru implicarea sa presupusă în uciderea a sute de civili croaţi şi deportarea a zeci de mii de croaţi şi alţi cetăţeni non-sârbi de către trupele sârbe, în timpul războiului din Croaţia (1991-1995).

El este acuzat de "exterminare şi omucidere", dar şi de "detenţia prelungită" în "condiţii inumane" a sute de civili croaţi şi non-sârbi.

"Condiţiile de viaţă în aceste lagăre de detenţie erau brutale şi caracterizate prin tratamente inumane, supraaglomerare, foamete, muncă forţată", dar şi prin "tortură, lovituri şi agresiuni sexuale", potrivit actului de acuzare.

Textul menţionează clar responsabilitatea lui Hadzici în masacrul de la spitalul din Vukovar, în cursul căruia 264 de civili care se refugiaseră acolo au fost ucişi, după ce au fost duşi în împrejurimile oraşului de armata federală iugoslavă (JNA) şi de trupele secesioniste sârbe.

Încă de la începutul războiului din Croaţia, care s-a soldat cu aproximativ 20.000 de morţi, Vukovar a fost asediat de JNA şi de secesioniştii sârbi din Croaţia, care se opuneau independenţei croate.