PROCEDURI ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ: Cum reacţionează SUA, Marea Britanie, Franţa şi Belgia în caz de dezastre - FOTO, VIDEO

SUA

În Statele Unite, primul răspuns în cazul unui dezastru revine serviciilor de urgenţă locale, acestea putând primi ajutor din partea municipalităţilor învecinate, a statului şi a agenţiilor de voluntari.

În cazul unei catastrofe, şi dacă autorităţile locale solicită ajutor, pot fi mobilizate resurse federale prin intermediul Agenţiei Federale pentru Managementul Dezastrelor (FEMA) din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă. Aceasta se ocupă de operaţiuni de salvare şi căutare, furnizare de energie electrică, alimente, apă, adăpost şi alte nevoi de bază.

O situaţie de dezastru major poate fi declarată după un uragan, un cutremur, inundaţii, o tornadă sau un incendiu de amploare care să depăşească posibilităţile de gestionare ale statului sau guvernelor locale. Declararea unui dezastru major urmăreşte următorii paşi:

• guvernul local răspunde ajutat de comunităţile vecine şi de agenţiile de voluntariat; dacă este depăşit de situaţie, acesta cere asistenţă din partea statului.

• statul răspunde cu resursele sale, cum ar fi Garda Naţională şi agenţiile statului.

• evaluarea pagubelor de către organizaţiile locale, statale, federale şi de voluntari.

• declararea unui dezastru major este cerută de guvernator, pe baza evaluării pagubelor.

• FEMA evaluează cererea şi recomandă acţiuni Casei Albe în funcţie de dezastru şi abilitatea comunităţii locale şi a statului de a se recupera.

• preşedintele aprobă cererea sau FEMA informează guvernatorul că aceasta a fost respinsă. Procesul de decizie poate dura câteva ore sau câteva săptămâni, în funcţie de natura dezastrului.

Programele de ajutor în caz de dezastru sunt de trei tipuri: asistenţă individuală, asistenţă publică şi diminuarea riscurilor.

Asistenţa individuală - Imediat după declararea dezastrului, echipele specializate vin la faţa locului şi înfiinţează un birou central pentru coordonarea eforturilor de recuperare. Un număr de telefon gratuit este publicat pentru a fi folosit de locuitorii afectaţi şi de antreprenorii care vor să furnizeze asistenţă. Sunt deschise centre speciale pentru ca persoanele afectate să se poată întâlni cu reprezentanţii programului şi să poată obţine informaţii despre ajutorul disponibil şi procesul de recuperare.

Asistenţa publică - Este un ajutor oferit statului sau guvernelor locale pentru a-şi plăti o parte din costurile de reconstrucţie. În general, programul de asistenţă publică plăteşte 75 la sută din costurile proiectului aprobat. Asistenţa publică poate include şi îndepărtarea molozului, măsuri de protecţie de urgenţă, repararea proprietăţilor publice avariate, împrumuturi necesare comunităţilor pentru funcţionarea de bază a guvernului şi granturi pentru şcolile publice.

Reducerea riscurilor - Persoanele afectate de dezastru şi entităţile publice sunt încurajate să evite riscurile privind vieţile omeneşti sau proprietăţile. Astfel, printre măsurile adoptate se numără înălţarea sau relocarea caselor afectate în mod frecvent de inundaţii, consolidarea clădirilor pentru a le face mai rezistente la cutremure sau rafale puternice de vânt, adoptarea şi punerea în aplicare a unor coduri şi standarde adecvate de către autorităţile locale, statale şi federale.

Citeste si: COD PORTOCALIU de ninsori abundente: Zeci de drumuri naţionale şi autostrăzile sunt închise. O porţiune din DN1, închisă între 16:00 şi 17:00. Cum se circulă şi care este situaţia în ţar

MAREA BRITANIE

Marea Britanie şi-a ajustat măsurile privind gestionarea situaţiilor de urgenţă în urma protestelor camionagiilor din anul 2000, a inundaţiilor grave din acelaşi an şi a crizei din 2001 generată de febra aftoasă, adoptând Civil Contingencies Act 2004 (CCA) care stabileşte organizaţiile responsabile şi defineşte răspunsul acestora în situaţii de urgenţă.

O situaţie de urgenţă, definită prin CCA, este "o situaţie sau o serie de evenimente care ameninţă sau provoacă pagube grave în ceea ce priveşte bunăstarea oamenilor, a mediului sau securităţii Marii Britanii".

Structura gestionării situaţiilor de urgenţă în Marea Britanie este descentralizată. Majoritatea acestor situaţii şi incidente, în funcţie de amploare sau complexitate, sunt administrate la nivel local, fără implicarea Guvernului central (prin Civil Contingencies Secretariat). Agenţiile locale sunt întotdeauna primele care reacţionează şi cele care poartă povara gestionării situaţiilor de urgenţă. În majoritatea cazurilor, poliţia este considerată unul dintre actorii importanţi în reacţia la dezastrele locale.

Dacă impactul situaţiei de urgenţă se încadrează în limitele şi capacităţile guvernului local, serviciile locale corespunzătoare şi autorităţile sunt activate să preia controlul situaţiei. Dacă incidentele şi urgenţele au un impact mai mare şi se soldează cu victime, devin necesare sprijinul, implicarea şi coordonarea Guvernului central. Prin implicarea Guvernului central, este activată celula de criză "Cobra". Componenţa "Cobra" va depinde de natura incidentului, dar aceasta este prezidată de obicei de premier sau de un al ministru important.

Cadrul gestionării unei situaţii de urgenţă include trei niveluri diferite: bronz, argint şi aur.

Nivelul bronz este unul operaţional, în care responsabilii şi agenţiile de la faţa locului trebuie să acţioneze împreună şi în mod coordonat. Responsabilii la acest nivel vor lua toate măsurile imediate şi vor furniza posibil suport în zona lor de responsabilitate.

Nivelul argint este unul tactic, care garantează că acţiunile efectuate la nivelul precedent sunt coordonate şi integrate.

Nivelul aur este unul strategic, în care se formează Grupul de coordonare strategică (SCG) ce stabileşte cadrul şi politicile după se acţionează la nivelul argint.

FRANŢA

În Franţa există un plan pentru mobilizarea şi coordonarea, sub autoritatea unică a prefectului, a actorilor care se ocupă de securitatea civilă dincolo de nivelul de răspuns curent sau zilnic. Acesta se numeşte ORSEC (Organizaţia de răspuns şi securitate civilă) şi are ca scop dezvoltarea pregătirii tuturor actorilor, publici sau privaţi, care pot interveni în domeniul protecţiei populaţiei. Acest plan constituie un răspuns comun la evenimente indiferent de originea lor: accident, catastrofă, act terorist sau urgenţă sanitară.

Arhitectura sa se articulează în jurul a trei elemente: evaluarea şi analiza prealabilă a riscurilor, pentru a se ajunge la un repertoriu comun, cunoscut de toţi actorii vizaţi; dispozitivul operaţional, care prevede dispoziţii generale ce tratează elemente necesare administrării oricărui tip de eveniment; fazele de pregătire, exerciţiu şi antrenament necesare punerii în aplicare operaţionale.

Prefectul preia conducerea operaţiunilor de salvare în cazuri definite de lege, în special atunci când consecinţele situaţiei depăşeşte limitele sau capacităţile autorităţilor locale.

Misiunile de bază care constituie soclul dispoziţiilor generale de administrate a situaţiilor de urgenţă sunt:

• comandamentul

• comunicarea - alerta, informarea populaţiei

• supravegherea - activarea în toate circumstanţele a actorilor dispozitivului.

Pentru a realiza aceste misiuni de bază, trebuie elaborate o primă serie de instrumente. Astfel, pentru comandament se organizează Centrul Operaţional Departamental (C.O.D.), Postul de Comandament Operaţional (P.C.O), reglementarea funcţionării acestor structuri, logistica necesară funcţionării lor.

Pentru comunicare - alerta şi informarea populaţie - trebuie organizate modalităţile de alertă generală, o Celulă de Informare a Publicului (C.I.P.), înfiinţarea unui Număr Unic de Criză (N.U.C.), elaborarea unui plan de comunicare departamentală de criză ce regrupează mijloacele de comunicare folosite de serviciile departamentului, reglementarea organizării şi funcţionării unui centru de presă în prefectură sau pe teren.

Pentru supraveghere trebuie asigurată permanenţa prefecturii, suplimentarea personalului, permanenţa serviciilor departamentale, procedurile de contact, un dispozitiv de Gsetionare a Alertei Locale Automatizate (G.A.L.A.).

Cel de-al doilea nivel a structurii acestui plan îl constituie misiunile preidentificate şi anume:

• salvarea a numeroase persoane afectate

• evacuarea populaţiei

• găzduirea, furnizarea de alimente, susţinerea şi reconfortarea persoanelor sinistrate.

Acestea se grupează sub denumirea de "moduri de acţiune" care constituie o a doua serie de instrumente utilizabile în funcţie de circumstanţe.

BELGIA

În urma unor evenimente importante produse în anii '80, Guvernul belgian a constatat că nu dispune de un serviciu civil permanent şi de o infrastructură permanentă de gestionare a crizelor. Astfel că în 1986 a creat Centrul Guvernamental de Coordonare şi Criză (CGCCR).

Belgia dispune, astfel, de un Plan general de Urgenţă şi Intervenţie (PGUI), stabilit de autoritatea competentă (primarul sau guvernatorul provinciei) şi care conţine liniile directoare ale modului de intervenţie şi coordonare a serviciilor de salvare atât la nivel operaţional, cât şi strategic, în cazul unei catastrofe.

Situaţiile de urgenţă sunt coordonate la nivel comunal, provincial şi federal. Nivelul de gestionare a crizei (şi planificarea situaţiei de urgenţă) este delimitat pe baza unor criterii cum ar fi: faptele, întinderea geografică, numărul victimelor, efectele asupra mediului, repercusiunile economice şi sociale, mijloacele necesare, natura situaţiei de urgenţă.

Fiecare situaţie de urgenţă este combătută de serviciile de intervenţie. Misiunile lor sunt repartizate în cinci discipline şi fiecare dintre ele stabileşte un plan de intervenţie monodisciplinar.

Disciplina 1 - Operaţiunile de ajutor - presupune administrarea situaţiei de urgenţă şi neutralizarea riscurilor legate de protejarea, livrarea, ajutorarea, salvarea şi punerea la adăpost a persoanelor şi bunurilor, rechiziţionarea persoanelor şi bunurilor.

Disciplina 2 - Ajutorul medical, sanitar şi psihosocial - constă în administrarea îngrijirilor medicale şi psihosociale persoanelor afectate de situaţia de urgenţă, asigurarea transportului acestora, adoptarea unor măsuri de protecţie a sănătăţii publice.

Disciplina 3 - Poliţia locală - are ca misiune să menţină şi să restabilească ordinea publică, să degajeze căile de acces şi evacuare şi, în caz de necesitate, să însoţească serviciile de intervenţie către locul catastrofei, să instaleze perimetre de securitate, să le semnaleze, să le supravegheze şi să asigure controlul lor, să evacueze populaţia, să identifice persoanele decedate, să asigure asistenţă în cadrul unei anchete judiciare.

Disciplina 4 - Sprijin logistic - se referă la garantarea personalului şi echipamentului suplimentar, furnizarea de materiale speciale de salvare şi asistenţă, organizarea mijloacelor tehnice pentru comunicarea între discipline, postul de comandament operaţional şi comitetele de coordonare, organizarea aprovizionării cu alimente şi apă potabilă a serviciilor de intervenţie şi a persoanelor afectate.

Disciplina 5 - Informarea - presupune transmiterea de informaţii şi recomandări populaţiei prin intermediul presei, transmiterea de informaţii cu privire la măsurile luate pentru revenirea la situaţia normală.

(Material realizat de Iuliana Enache, iulia.enache@mediafax.ro)

Citeste si: Climatolog: Discuţia în jurul culorii Codului ascunde neputinţa factorilor de decizie. Nu cred că la Cod roşu ar fi scos şi utilaje şi resurse, ca prin minune să se rezolve totul