Procesul irakianului care a ajutat membri Al-Qaida să intre în România începe în 16 ianuarie

Cetăţeanul irakian Al Dulaimi Ali Asae Mohamad, alias Loay Ali Asae Al Dulaimi, alias Loay Al Karbouly, care a fost declarat indezirabil în România, a fost trimis în judecată de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

DIICOT notează în rechizitoriul irakianului că filiala irakiană a reţelei "Al-Qaeda" intitulată "Al Qaeda Irak - AQI" a fost fondată în anul 2003, de militantul iordanian Abu Musab Al - Zarqawi, iar scopurile iniţiale ale organizaţiei au fost retragerea forţată din Irak a forţelor Coaliţiei internaţionale conduse de SUA, răsturnarea guvernului interimar irakian, asasinarea colaboratorilor forţelor ocupante, marginalizarea populaţiei şiite şi înfrângerea miliţiilor acestora, precum şi stabilirea unui stat islamic.

AQI este compusă şi susţinută de diverse grupări insurgente şi alte clanuri sunnite, fiind formată într-o mare proporţie din irakieni dar şi luptători străini ce predomină în conducerea grupării şi în rândul atentatorilor sinucigaşi.

Organizaţia teroristă Al Qaeda Irak a emis numeroase declaraţii prin care a revendicat diverse acte teroriste şi a instigat la violenţă, fiind evidenţă strategia acesteia de a se menţine în atenţia opiniei publice, în perioadele de acalmie operaţională.

Dintre liderii organizaţiei teroriste Al Qaeda Irak, DIICOT îi menţionează în rechizitoriu pe Abu Musab Al-Zarqawi - ucis la data de 7 iunie 2006; Abu Abdullah Al-Rashid Al Baghdadi, alias Abu Hamza, - ucis la 18 februarie 2010; şeicul Abd-Al-Rrahman (liderul spiritual al Al-Qaeda din Irak) - ucis la data de 7 iunie 2006; şeicul Al-Mujahid Abu Bakr Al-Baghdadi Al Husseini Al-Qurashi numit la data de 16 mai 2010 emir al AQI şi şeicul Al-Mujahid Abu Abdullah Al Husseini Al Qurashi numit, la aceeaşi dată, adjunct al emirului AQI.

Irakianul Al Dulaimi se află în arestul Poliţiei Capitalei, el având de executat o pedeapsă de patru ani şi jumătate de închisoare, pentru implicare în aducerea ilegală în România, tranzitarea ţării sau facilitarea şederii a 250 de cetăţeni irakieni.

În 28 ianuarie 2009, prin rechizitoriul dispus în dosarul de urmărire penală 345/D/P/2007, Mohamad A. A. Al Dulaimi a fost trimis în judecată împreună cu Salam A. Aise, Amar A. Asesi, Argint Remus Leonard, Podeau Magdalena şi alţii pentru trafic de migranţi, constituirea unui grup infracţional organizat şi infracţiuni de fals, constând în aceea că în perioada 2004-2008, prin falsificarea de înscrisuri şi înfiinţarea de societăţi comerciale fantomă, au facilitat intrarea, şederea sau tranzitarea României, a unui număr de aproximativ 250 cetăţeni irakieni.

Prin rechizitoriul 345/D/P/2007, s-a dispus printre altele şi disjungerea cauzei cu privire la numiţii Al Dulaimi A. A. Mohammad, Podeanu Magdalena, Argint Remus Leonard şi alţii cu privire la alte fapte, constituindu-se dosarul de urmărire penală 30/D/P/2009.

Ulterior, în 30 iulie 2010, în dosarul 30/D/P/2009 s-a disjuns cauza cu privire la numitul Al Dulaimi A. A. Mohamad pentru efectuarea de cercetări cu privire la implicarea sa în activităţi ce intră în sfera fenomenului terorist, constituindu-se cazul referitor la sprijinirea a cinci irakieni implicaţi în acte în favoarea organizaţiei teroriste Al-Qaida.

Cu dosarul de urmărire penală nr. 345/D/P/2007 a fost sesizat Tribunalul Bucureşti, care a pronunţat sentinţa penală 900 din 21 decembrie 2010 în dosarul 3311/3/2009, dispunând printre altele, condamnarea numitului Al Dulaimi A. A. Mohamad la o pedeapsă de patru ani şi şase luni închisoare. Dosarul se află în prezent în căile de atac.

În dosarul de urmărire penală nr. 30/D/P/2009, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa penală nr. 126/F/18 martie 2011 în dosarul nr. 11006/2/2010, dispunând printre altele condamnarea numitului Al Dulaimi A. A. Mohamad la o pedeapsă de un an şi patru luni închisoare, soluţie rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3650/18.10.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

DIICOT susţine că modalitatea lui Al Dulaimi folosită pentru a obţine viza de şedere în România, a fost aceea de a-şi atribui calitatea de comerciant, obţinând în acest sens, acordul Agenţiei Române pentru Dezvoltare, în prezent Agenţia Română pentru Investiţii Străine.

În perioada respectivă, Al Dulaimi A. A. Mohamad, folosind pe atunci identitatea de Loay Ali Asae, a înfiinţat firma SC Odessa Trading Impex SRL/1994 (în prezent radiată).

UIlterior, el nu s-a mai prezentat la Autoritatea Naţională pentru Străini pentru a solicita prelungirea vizei de şedere în România, cu identitatea de Loay Ali Asae şi nu figurează cu ieşiri de pe teritoriul ţării noastre.

La data de 10 noiembrie 1997, autorităţile din Germania i-a acordă statutul de refugiat sub identitatea Al Dulaimi Ali Asae Mohamad, fiindu-i eliberat documentul pentru refugiaţi nr. 0752313 valabil până la data de 9 noiembrie 1998, prezentând autorităţilor din Germania o hotărâre a unui tribunal din Fallujah - Irak, prin care i s-ar fi aprobat schimbarea atât a numelui cât şi a datei de naştere, înscris dovedit ulterior a fi fals.

La data de 12 decembrie 1997, învinuitul reintră în România prin PCTF (Punctul de Control şi Trecere a Frontierei) Henri Coandă, folosind identitatea atribuită şi documentele eliberate de autorităţile germane, respectiv de Al Dulaimi A. A. Mohamad.

În 22 ianuarie 2008, Al Dulaimi s-a căsătorit cu românca F. Mohora, obţinând astfel, la data de 16 iulie 1998 şi 16 octombrie 1998 prelungirea dreptului de şedere în România în baza căsătoriei.

Autorităţile din Germania, la data de 31 ianuarie 1998, nu i-au mai prelungit statutul de refugiat acordat învinuitului, iar Ambasada Germaniei la Bucureşti a refuzat, la data de 17 noiembrie 1998 eliberarea unui nou document de refugiat, considerând că autorităţile române sunt competente să-i elibereze un asemenea document, fără să precizeze însă faptul că, din data de 31 ianuarie 1998, nu-i mai prelungiseră statutul de refugiat.

La data de 16 iulie 1999, învinuitul Al Dulaimi A.A. Mohamad a obţinut de fostul Oficiu Naţional pentru Refugiaţi un document de călătorie, în baza căruia are drept de şedere în România, iar la data de 4 septembrie 2001 a declarat pierdut paşaportul naţional pe identitatea de Al Dulaimi A.A. Mohamad.

În perioada 16 ianuarie 2002-15 aprilie 2002, învinuitul a fost depistat cu şedere ilegală în România, fiind introdus în Centrul de Cazare şi Triere a Cetăţenilor Străini Otopeni, i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a statutului de refugiat acordat de către Germania, dar cu toate acestea, în loc să fie îndepărtat din România, a obţinut de la fostul Oficiu Naţional pentru Refugiaţi un nou document de călătorie, în baza căruia a obţinut drept de şedere în România.

În 26 iulie 2006, prin ordonanţa nr. 2594/II-5/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus declararea ca persoană indezirabilă pe teritoriul României a învinuitului, sub identitatea de Loay Ali Asae, pe o perioadă de 15 ani, încetarea dreptului de şedere în România şi luarea acestuia în custodie publică până la îndepărtarea din ţară, măsură care a fost pusă în aplicare la data de 27 iulie 2006, iar la data de 28 iulie 2006 a fost îndepărtat din România pe ruta Bucureşti-Damasc, prin Istanbul.

La data de 3 iulie 2007, organele de poliţie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Străini l-au depistat pe raza municipiului Bucureşti pe învinuitul Al Dulaimi A. A. Mohamad, care nu avea asupra sa vreun document de identitate, declarând aceleaşi date de identitate, pentru care autorităţile germane i-au acordat statutul de refugiat.

Învinuitul a fost luat în custodie publică şi introdus în Centrul de Cazare şi Triere a Cetăţenilor Străini Otopeni.

La data de 19 iulie 2007, Direcţia Azil din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări consideră că învinuitul Al Dulaimi A.A. Mohamad beneficiază de statutul de refugiat acordat de Germania, învinuitul fiind scos din Centrul Otopeni întrucât s-a "omis" de către Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) solicitarea prelungirii perioadei de luare în custodie, astfel că i s-a emis un document de tolerare pe teritoriul României.

În 4 martie 2008, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti i-a respins definitiv şi irevocabil cererea de transfer de responsabilitate asupra statutului de refugiat, prin urmare învinuitul nu are statut de refugiat acordat de vreun stat membru al Uniunii Europene.

"Concluzionând, datorită unor deficienţe de comunicare între autorităţile competente din Germania, care nu i-au mai acordat statut de refugiat din data de 31 ianuarie 1998, şi cele din România, precum şi a unor lacune legislative, coroborat şi cu deficienţe ale sistemului, învinuitul a rămas în România, începând cu data de 2 august 2007, în baza unui permis de tolerat pe teritoriul ţării, împrejurare care persistă şi în prezent", explică DIICOT.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că învinuitul a reintrat ilegal pe teritoriul României în perioada în care a fost declarat indezirabil, întocmindu-se acestuia dosarul penal nr. 9694/P/2007 pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139 al.1 din O.U.G. nr. 194/2002 (fost art.129 alin. 1), soluţionat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 prin ordonanţa din 10 martie 2008, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Al. Dulaimi A. A. Mohamad a folosit aceeaşi metodă de a intra ilegal în România, în luna martie 2007, cu identitatea de Alsanad Rami A. Alsanad, prin înfiinţarea unei societăţi comerciale fantomă (SC Carmen Fast Com SRL prin care şi-a obţinut viza de intrare în România), ca aceea utilizată pentru introducerea în ţară în mod ilegal a unor cetăţeni irakieni, activităţi infracţionale ce au făcut obiectul dosarelor de urmărire penală nr. 345/D/P/2007 şi nr. 30/D/P/2009.

La data de 7 decembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - ştiinţifice asupra fotografiilor de portret aparţinând învinuitului Al Dulaimi A. A. Mohamad aflate în evidenţele informatizate aparţinând Oficiului Român pentru Imigrări (ORI) şi cele ale lui Al Sanad Rami A. Alsanad, depuse la autorităţile române cu ocazia obţinerii vizei de intrare în România şi a prelungirii dreptului de şedere. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialiştii Institutului de Criminalistică, a rezultat că fotografiile învinuitului Al Dulaimi A. A. Mohamad şi ale lui Alsanad Rami A. Alsanad reprezintă aceeaşi persoană.

"În prezent măsura declarării ca indezirabil pe teritoriul României a înv. Al Dulaimi A. A. Mohamad, dispusă prin ordonanţa nr. 2594/II-5/26 iulie 2006 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este în vigoare, motiv pentru care urmează să se solicite punerea în executare a acesteia", precizează DIICOT.

Din examinarea modului în care Al Dulaimi A. A. Mohamad şi-a schimbat identităţile sub care s-a aflat în România "se constată o abilitate deosebită a acestuia de a înşela autorităţile statului român, cât şi a autorităţilor germane, coroborată şi cu abilitatea de a întocmi prin falsificarea unor înscrisuri şi a unor documente de identitate, identităţi false unor cetăţeni irakieni, fapt ce le-a permis acestora să intre în mod ilegal în România şi să-şi prelungească dreptul de şedere în ţară", notează procurorii DIICOT.

Anchetatorii susţin în actul de acuzare că acţiunea de înlesnire a intrării în ţară a fost realizată de învinuitul Al Dulaimi, prin constituirea societăţilor comerciale fantomă: SC ELI FIX SRL, la data de 6 februarie 2006, prin care şi-a obţinut viză de intrare în România şi ulterior a intrat în ţară, la data de 23 iunie 2006, cetăţeanul irakian Omar Farid Ahmed; SC AKA GRUP TOP PROD SRL, la data de 15 noiembrie 2006, prin care şi-au obţinut viză de intrare în România şi ulterior au intrat în ţară, cetăţenii irakieni Falah M. Ssalem, la data de 26 ianuarie 2007, respectiv Aqeel Dhuyab, la data de 2 februarie 2007; SC IRINA FAST COM SRL, la data de 22 ianuarie 2007, prin care şi-a obţinut viză de intrare în România şi ulterior a intrat în ţară, la data de 25 mai 2007, cetăţeanul irakian Muntasier KH. Aassi; SC AVA FAST GRUP SRL, la data de 27 octombrie 2006, prin care şi-a obţinut viză de intrare în România şi ulterior a intrat în ţară, la data de 5 ianuarie 2007, cetăţeanul irakian Omar KH. Assey.

Apartenenţa cetăţenilor irakieni menţionaţi la gruparea teroristă Al Qaeda din Irak -AQI sau la gruparea Orange Tanzim, afiliată Al Qaeda, şi implicarea acestora, premergător intrării în România, în sprijinirea/săvârşirea unor acte teroriste pe teritoriul Irakului este probată prin declaraţiile martorilor audiaţi de autorităţile judiciare române, cât şi cele date în faţa autorităţilor judiciare din Regatul Suediei, Ungaria şi Bulgaria, precum şi prin răspunsul autorităţilor din Irak la cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală.

Imposibilitatea individualizării în mod concret, spaţio-temporal, a actelor teroriste săvârşite, rezultă din contextul socio-politic din Irak, ocazionat de intervenţia militară ce a avut loc în acest stat, în cursul anului 2003, precum şi din cazuistica extrem de numeroasă cu care se confruntă autorităţile irakiene pe linia fenomenului terorist, explică DIICOT.

Legăturile lui Al Dulaimi cu cetăţenii irakieni menţionaţi, se probează cu declaraţiile acestuia date în dosarele de urmărire penală nr. 345/D/P/2007 şi 30/D/P/2009, cât şi cu declaraţiile fraţilor acestuia, date în dosarele penale menţionate, precum şi a celorlalte persoane audiate fie în calitate de înv./inculpaţi, fie în calitate de martori.

Totodată, acestea se coroborează cu sentinţele penale pronunţate de Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti în dosarele cu care au fost sesizate.

În raport de ansamblul probator al cauzei şi prin raportare şi la decizia Curţii Constituţionale 1335/9 decembrie 2008, rezultă că învinuitul Al Dulaimi cunoştea că cetăţenii irakieni pe care i-a ajutat să intre în România prin intermediul firmelor menţionate, aveau legături cu organizaţia Al Qaeda sau cu organizaţii teroriste afiliate acesteia, o parte dintre ei fugind din Irak unde erau căutaţi pentru faptele comise, cum este cazul numiţilor Omar Farid Ahmed şi Falah M. Salem.

În acest dosar, Al Dulaimi a refuzat să dea detalii cu privire la aceste aspecte, declarând, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că nu recunoaşte învinuirea şi că probele indirecte administrate, nu sunt de natură să dovedească că el avea cunoştinţă despre legăturile cetăţenilor irakieni ajutaţi să vină în România, cu terorismul.